În prag de alegeri, doi politicieni merseră să discute cu lumea din
piaţă, despre viaţă. Politicienii veniră şi plecară, vorba aia "fuse
şi se duse", iar oltenii din piaţă rămaseră cu promisiunile şi cu
minciunile. Şi dădură de ştire la toată lumea :
-
Fură pe la noi doi politicieni.
-
Numai doi ?! Fură
toţi.
-
Ba nu fură toţi. Fură
numai doi.
-
Cum să fure numai
doi ? Tu nu văzuşi ce hoţie generală e la noi în ţară ?
-
Nu mă, nu fură ! Fură !!
-
Fură,
fură !
-
Nu
fură.
-
Ba fură !
-
Nu fură, fuseră. Fuseră şi se
duseră.
-
Auzi, cică fură pe la noi
prin piaţă, doi politicieni.
-
De ce fură ?
-
De foame, îşi dădu cu părerea Ion.
-
Fugi, domnule. Ăştia nu fură
de foame. Ăştia fură din
obişnuinţă.
-
Ce ziceaţi ? Fură
politicienii pe la noi prin piaţă, de foame ? Şi ce furară ?
Cartofi ? Ceapă ?
-
Nu furară. Veniră.
-
Nu înţeleg, cum adică, veniră
la noi, de foame ? Şi îşi făcu cineva pomană cu ei, cu un cartof, o ceapă,
ceva ? Poate veni criza şi la ei, săracii, dacă veniră la
cerşit.
-
Încă nu veni criza la ei,
dar o să vină şi la ei dacă nu mai câştigă alegerile. Acum fură la
cerşit de voturi.
-
Cum : "fură la
cerşit de voturi" ? Asta înseamnă că fură voturi, nu cartofi
şi ceapă ?
-
Acum veniră la cerşit de
voturi, dar în curând vor veni la cerşit de cartofi şi ceapă.
-
Asta dacă nu mai fură
voturi.
-
Sau dacă fură mai puţine.
Cum zicea un preşedinte de partid : "ăştia furară mai multe
voturi decât noi, d’aia câştigară." (Schiţă extrasă din volumul "Ţara păcălelilor", autor Gabriela
Morar).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu