miercuri, 24 octombrie 2012

ŞTIRI PENALE




Ginuţa, (sper că v-o amintiţi din vol. trecut), de cum ajunge acasă de la Grădiniţă, merge să afle ştirile.
Bijuteriile furate au fost găsite cu ajutorul unui câine dresat la domiciliul suspectului.
Ginuţa, iar nu înţelege :
- Bunico, de ţe a fost câinele dresat la domiţiliul suspectului?      (Schiţă extrasă din vol. „Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie”, autor Gabriela Morar).

joi, 18 octombrie 2012

PREŞEDINTELE A FUGIT !




PREŞEDINTELE  A  FUGIT !

Ion vine acasă de la cârciumă şi o informează pe Mărie care sunt ultimele ştiri :
-         Am auzit că a fugit preşedintele.
-         Doamne fereşte ! A fugit preşedintele ?!
-         Da.
-         Preşedintele ţării ?!!!
-         Da.
-      O, Doamne, de asta mă temeam ! Doamne, ce necaz mare ! Ne-a fugit preşedintele. Doamne, de ce ne laşi orfani, de ce ?!!!!
-         Ei lasă, nu mai plânge, că nu-i aşa grav.
-         Cum să nu fie grav să-ţi fugă preşedintele ? Doamne ! De ce ?!!! Ce-am făcut să merităm asta ?
-         Lasă, nu mai plânge, că plânge destul domnul preşedinte. Uite, a început din nou să plângă.
-      Săracul. Cine ştie ce necazuri îl macină dacă a început să plângă. De aia o fi fugit. A fugit săracul de necazuri.
-         N-ai înţeles nimic.
-         Ba da, am înţeles foarte bine ! Săracul popor fără noroc ! Poporul ăsta n-are noroc de preşedinţi. Mereu ne fuge câte unul.
-         Ei, cum mereu ?
-         Păi acum peste 20 de ani a fugit şi nea Nicu. Cu elicopterul, apoi cu Dacia…
-         Între timp ne-au fugit mulţi alţi preşedinţi.
-         Care ?
-     Mulţi : preşedinţi de bănci, preşedinţi de bursă, preşedinţi de la diferite asociaţii, firme, etc. Iar acum aflu că ne-a părăsit şi actualul preşedinte al ţării.
-         Nu ne-a părăsit. Cine a zis asta ?
-         Tu. Tu ai zis că a plecat preşedintele. Îmi pare foarte rău.
-         Nu am zis că a plecat. Am zis că a fugit.
-         Şi nu-i totuna ?
-         Nu.
-   Da, cred că ai dreptate. Când pleci, poţi să pleci încet, nu-i obligatoriu să fugi.
-         Măi, femeie ! Omul a fugit, aşa, ca să râdă de ziarişti. Să-i facă să fugă după el. Nu mai plânge !
-          Nuuuuuu ?! A vrut să râdă de lume ?!
-         Da. Aşa cum face Gheorghiţă când se joacă cu Vasilică şi îi fură căciula. Apoi Vasilică fuge după Gheorghiţă ca să-şi recupereze căciula. Sau, cum face Trăienică, în momentele lui de mare veselie, după o săptămână de beţie. Îţi fură căciula şi fuge. Iar tu fugi sau alergi după el.
-    “Fugi” sau “alergi”, altfel spus. Păi, zi aşa. A alergat ca şi Trăienică, când îţi fură căciula, după o săptămână de beţie.
-         Exact.
-         Lui Trăienică al nostru îi place cârciumioara.
-         Exact. Acolo se simte cel mai bine. Cântec, joc şi voie bună.
-         Cântec, joc şi voie bună… . Daaaaa, ştiuuuuu, câââââânteeeeec, tra-la, laa-laaa,  tra-la-laaaaaaaaa,  tra-laaaaaa-laaaaaaaaaaaaaaaaaa.

Tataie a lu’ nea Ion, nu aude prea bine. A reuşit să audă câte o frază din discuţie, când şi când, şi a înţeles aşa:
-    Preşedintele a fugit ! Tra-la, laa-laaaa !!! Tra-laaaa-laaaaaaaaaa !!!

Acesta este un pamflet.             J.18.10.2012.     (Actualitatea acidă, autor Gabriela Morar).

marți, 16 octombrie 2012

SĂ FIE FACTURI CRESCUTE ARTIFICIAL ! AŞA NE TREBUIE DACĂ PLĂTIM CA PROŞTII ! PROSTIA SE PLĂTEŞTE SCUMP !






 SĂ  FIE  FACTURI  CRESCUTE  ARTIFICIAL !  AŞA  NE  TREBUIE  DACĂ  PLĂTIM  CA  PROŞTII !  PROSTIA  SE  PLĂTEŞTE  SCUMP !




Oamenii cinstiţi şi jefuiţi ai oraşului, caută soluţii pentru a scăpa de firma de dra…, vreau să spun de firma deee…, de fabrica deeee…  de apă. Sunt sătui să tot plătească ceva ce nu consumă. Adică să consume de 5 lei şi pe factură să scrie 50 de lei. Şi apoi, măcar dacă ar fi calitate. Să aibă măcar satisfacţia de a spune : e scumpă, dar merită. Unii locuiesc demult aici şi li s-a urât cu atâta bine. Alţii au venit recent şi acum văd care-i viaţa pe aici.
-         Am nişte dureri de stomac cumplite. Am venit în oraşul ăsta de cinci zile şi nu am ştiut că apa de la robinet nu e potabilă.
-         Ai băut apă de la robinet ?!!!
-         Da.
-         Nefericitule ! Fugi la Spital ! Nu mai sta !
-         Bietul, e înnebunit de durere. Nu a ştiut că nu e bună de băut.
-      Măcar dacă o fierbea. Dar apa era limpede, n-avea de unde să ştie că nu e potabilă.
-         Mi se pare că sunt nereguli foarte mari cu firma asta de apă
(Stimate cititor, pentru o înţelegere cât mai bună a fenomenului  “batjocura de pe factura la apă”, citeşte şi schiţa Dă Doamne ploaie ! Ba nu, dă secetă, că ieşim mai ieftin !.

-      De mulţi ani îşi bat joc de banii noştri şi de sănătatea noastră cu apa lor scumpă şi mizerabilă !
-         Iar noi îi îngăduim !
-         Ca nişte proşti ce suntem !
-         Asta merităm ! Prostia se plăteşte ! Foarte scump !
-         De ce să nu fim taxaţi şi pentru ce nu consumăm ?! De ce nu ? Dacă suntem proşti să plătim, aşa ne trebuie ! Ce ar face hoţul, dacă n-ar fi prostul ?
-         Cred că în România s-a inventat vorba aia : “S-a întâlnit hoţul cu prostul”.
-         Asta funcţionează la noi pentru că avem foarte mulţi hoţi.
-         Dar şi foarte mulţi proşti. Când vezi că eşti furat, şi în loc să te revolţi, tu taci şi îl laşi pe hoţ să te fure, păi atunci să nu speri că hoţul va înceta vreodată să mai fie hoţ. Nu ! El te va fura la infinit ! Până când îţi ia şi pielea de pe tine, atât te va fura.
-         Dacă îi merge, nu renunţă !
-         Uită-te la jegoşii, adică la curăţeii ăştia de la firma de apă. Nişte hoţi ordinari, vreau să zic… nişte… nişte ordinari, domnule, nişte ordinari ! Ce ne oferă dânşii ?
-         Curat ordinari ! 
-         Nu-i adevărat ! Nu sunt ordinari ! Deloc ! Sunt extraordinari ! Nişte hoţi extraordinari ! Cei mai mari ! 
-         Un fel de hoţii hoţilor ? 
            -         Doctori  în hoţie. Ne oferă calitate minimă la preţ maxim ! 
            -         Iar noi plătim, ha, ha, ha ! 
            -         Ca proştii, hă, hă, hă !
-         De ce nu face nimeni nimic ?! Hă, hă, hă !
-         Da, apa e mizerabilă ! Dacă o bei nefiartă, te doare cumplit stomacul.
-    Dar uneori nu poţi nici măcar să o fierbi, pentru că adesea are una din următoarele trei probleme :
1.      culoare maron ;
2.      miros puternic de clor (atunci e foarte bună pentru a spăla rufe albe, că nu trebuie să adaugi clor. Are apa de la robinet destul !) ;
3.      miros puternic de detergent (această apă e bună pentru spălat rufe, că faci economie la detergent şi la balsam de rufe. Are apa de la robinet şi detergent, şi balsam !)
      4.   miros de canalizare, deşi pare limpede (azi am făcut ceai cu această apă. Fiind gripat, n-am simţit mirosul. Am avut noroc că a venit nepotul la mine şi mi-a spus să nu o folosesc, altfel, nici nu mă pot gândi ce aş fi băut).
-         Dacă vrei să faci un ceai, trebuie să dai o fugă la magazin, să cumperi apă plată. Dar uneori te grăbeşti, nu ai timp să mergi la magazin şi atunci mori de sete până îţi faci timp să procuri apă curată.
-         Când apa de la robinet are miros puternic de clor sau de parfum, eu o sun pe soră-mea, care locuieşte la 20 de km. distanţă, şi vine urgent să spele rufe. Zice că nu mai are nevoie nici de clor, nici de detergent, nici de săpun, nici de balsam. Şi e foarte mulţumită, că rufele se spală foarte bine. Doar cu apă de la robinet. Biata soră-mea, ea foloseşte apă de la fântână, n-are norocul meu să facă şi ea economie la detergenţi. Ce bine e să îţi fie furnizat şi detergentul împreună cu apa. Nu mai ai altceva de făcut, decât să începi să speli haine, spune tanti Jenica, fericită că are apă parfumată direct la robinet.
-         Taci naibii, femeie, că nu înţelegi nimic ! Vezi, de aia plătim aşa facturi, fiindcă sunt prea mulţi ca tine ! o dojeneşte tanti Mărie, care pricepe cum stă chestiunea.
-         Săptămâna trecută, de marţi până duminică, apa de la robinet a fost maron. Am lăsat-o să curgă ore întregi, în speranţa că după un timp, vine apă curată, dar degeaba, tot apă maron venea, spune tanti Lili. Timp de o săptămână nu am avut cu ce să spăl vase şi haine. Cum să speli vase şi haine cu apă murdară ?! Cum ?!
-         Mai ai niţică răbdare. Poate în săptămâna asta vom avea apă parfumată şi atunci, speli haine până te saturi.
-         Cine va plăti apa pe care am consumat-o degeaba, lăsând-o să curgă ore întregi, în speranţa că vine apă curată ? Cine va plăti apa asta ? întreabă nervoasă tanti Lili.
-         Tu ! Tu vei plăti ! Şi alţi fraieri ca tine !
-         Pentru apă maron ?!
-         Da !
-      Unde mai pui că am făcut şi economie, şi am dus-o pe toată în grădină la plante, dar acum îmi pare rău. Cine ştie ce conţinea ? Poate le face rău plantelor.
-         Nu m-aş mira. Eu cred că o să renunţ la firma asta inutilă, care ştie doar să roadă portofele. Mai bine cumpăr apă plată pentru băut, gătit şi spălat vase. Iar pentru baie, mă gândesc eu la o soluţie, poate trag o conductă dintr-un loc unde apa e mai ieftină.
-         Şi mai de calitate. Şi atunci apa din noua conductă o vei putea folosi şi la băut, gătit, spălat vase. Dar de dracii ăştia de la actuala firmă de apă, tot nu scapi.
-         Voi face totul ca să scap de ei.
-         Ştii ce cred eu ? Eu cred că au greşit culoarea, săptămâna trecută. A început, cam prea devreme, e adevărat, campania electorală. Eu cred că ei au vrut să obţină o culoare portocalie, dar nu le-a reuşit. Şi s-au tot străduit o săptămână, dar tot culoare maron-căcănie a ieşit, cu tot efortul lor de-a o face portocalie.
-         Cât despre şmecheriile alea de umflat facturi, invenţii portocalii, ce să mai spunem ?
-         Păi au inventat ei, o aşa-zisă comisie de dezvoltare, care a găsit soluţii pentru furăciune.
-         Comisie de dezvoltare ? A cui dezvoltare ?
-         A partidului care deţine robinetul.
-       Prima şmechereală  e asta : să se calce în picioare contractele cu cetăţenii. Ce dacă cetăţenii declară la încheierea contractului, că întrucât au grădină, aproape toată apa consumată ajunge în grădină, la plante. Comisia asta, a zis :  “Şi ce dacă ?! Ce dacă apa ajunge în grădină, la plante ?! Noi vom trece pe factură că apa ajunge în canalizare, şi aşa o vom taxa de două ori.” Iar contractul semnat între cetăţeni şi firma de apă, e bun de dus la budă. Sau nici măcar.
-         Iar a doua şmechereală e asta : plouă, nu plouă , cetăţeanul cinstit şi fraierit, va plăti apă de ploaie. Aici ei invocă o hotărâre de Guvern sau o lege, nu ştiu exact. Cică trebuie să plăteşti pentru că apa de ploaie de pe casa ta, ajunge în canalizare.
-         Nu întotdeauna. Uite, de exemplu eu, am făcut canal pentru ca toată apa de ploaie de pe casă, să ajungă în grădină, la copaci şi la copacii din faţa casei. Aşa că nici un strop din apa de ploaie de pe casa mea nu ajunge în canal.
-         Deci tu nu plăteşti apă meteo, fericitule !
-    Nu plătesc apă meteo, decât jumătate din pensie. Chiar şi în lunile secetoase !
-         Vezi, şi legea asta nici măcar nu se aplică pentru toată lumea. Unii plătesc, alţii nu. Cei ce locuiesc la bloc sau în orăşele mai mici, nu plătesc. Apa de pe casele lor, nu ajunge în canalizare ?
-     Cei ce locuiesc la case ar trebui dimpotrivă, să fie scutiţi de aceste plăţi aiuriste, având în vedere marele beneficiu pe care ei îl aduc oraşelor, prin faptul că plantează copaci în grădinile lor. De ce nu îşi pune nimeni întrebarea : “Cât de mare ar fi poluarea oraşelor, dacă proprietarii de grădini nu ar planta copaci în grădinile lor ?”
-         Aerul ar fi irespirabil !
-         Te-ai sufoca !
-         Tocmai de aceea aceşti proprietari ar trebui chiar stimulaţi să planteze copaci, fiind chiar scutiţi total de facturile la apă. Beneficiul adus de ei, prin grija pentru natură e foarte mare.
-         Dar în loc de protejare a tot ce e valoare, ce avem ?
-         Hoţie !
-         Şi distrugerea a tot ce e de valoare !
-         Numai nulităţi vezi peste tot !
-       Toată lumea vede aceste mizerii şi totuşi nimeni nu vrea să oprească bătaia de joc. De ce ?!!!
-         Pe mine mă enervează foarte mult faptul că ceilalţi politicieni, adică roşii plus galben-albaştri nu fac nimic. Că ăia portocalii, îşi bat joc de cetăţenii cinstiţi, se ştie, atât ştiu ei să facă, la altceva nu-i duce capul. Dar ceilalţi, de ce nu fac nimic ?! DE  CE ?!!!
-         Oare nu cumva, sunt mână-n mână ?
-          Altă explicaţie nu vedem.
-        Iar noi, cetăţenii cinstiţi şi jefuiţi, ce facem ?! NIMIC ?!!!
-         BANII NOŞTRI ÎN BUZUNARELE HOŢILOL ! PÂNǍ CÂND ?
-      PÂNǍ CÂND PLǍTIM CA PROŞTII ?!!!        (Actualitatea acidă, autor Gabriela Morar).



Citeşte şi schiţa  Dă Doamne ploaie ! Ba nu, dă secetă, că ieşim mai ieftin !









 



miercuri, 10 octombrie 2012

COADA MÂŢII




Andrei e tare supărat. Nu înţelege de ce părinţii prietenei lui, nici nu vor să audă de el. Nu se simte vinovat cu nimic. Atunci, de ce ? Dar dacă Andrei e atent la ceea ce spune Dănuţ, nepotul părinţilor prietenei lui, poate o să înţeleagă. Azi, Dănuţ l-a întâlnit pe stradă pe Andrei şi i-a spus :
-         Nu-mi place de tine.
-         De ce, Dănuţ ? Ce ţi-am făcut ?
-      Mie, nimic. Însă tu le urăşti pe prietenele mele, pisicile. Te urăsc ! Te porţi urât cu prietenele mele, pisicile.
-          Eu ?! Cine ţi-a spus ?
-     Mătuşa. Ea a zis că nu vrea ca tu să te mai întâlneşti cu vară-mea, pentru că toată ziua tragi mâţa de coadă.     (Schiţă extrasă din vol. „Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie”, autor Gabriela Morar).

miercuri, 3 octombrie 2012

FINEŢE CU MĂNUŞI




Cu câteva ore înaintea unei emisiuni Tv., realizatoarea a fost sunată de cineva, nu spun cine :
-         Ştiu că nu îţi place să ţi se spună cum să îţi faci emisiunile, dar te rog, o singură dată, ascultă-mă.
-         Dacă e numai o dată, fie.
-         După-amiază, îl vei avea invitat în emisiune pe politicianul Finuţul. Te rog, poartă-te cu mănuşi cu el.
-         Dar tu ştii ce părere proastă am eu despre activitatea lui. Eu nu pot să-l linguşesc.
-         Te rog, numai de data asta, poartă-te cu fineţe.
-         Dar ce interes ai ?
-         Am nevoie de semnătura ticălosului, pentru o afacere. Te rog, poartă-te cu mănuşi cu el.
-         Bine, fie. O să mă port cu mănuşi cu el.
A venit momentul emisiunii, iar politicianul a fost făcut cu ou şi cu oţet. Când a ieşit din emisiune, era terminat, după câte încasase.
Realizatoarei îi sună telefonul :
-         Ce-ai făcut ?! Mi-ai promis că te porţi cu mănuşi cu el !
-         M-am ţinut de cuvânt.
-         Cum ?! L-ai distrus !
-         Totuşi, m-am purtat cu mănuşi.
-         Ce mănuşi ?!
-         Mănuşi de box !
-         Aşa, deci ! Te-ai purtat cu mănuşi !! Doar că erau mănuşi de box !!!           (V. 25.06.2011).   (Schiţă extrasă din vol. "Ţara păcălelilor", autor Gabriela Morar).