E de speriat ce
se întâmplă. Nimic nu mai e cum era
odinioară. Toate s-au schimbat. Până ce nici tanti Lenuţa a lu’ nenea Pantelică
Răposatu’, nu mai e ce-a fost. Nici rugăciunile, nici poziţia la rugăciune, nu
mai sunt ce-au fost.
Două vecine au
mers azi în vizită la tanti Lenuţa şi au rămas mute. Tanti Lenuţa era pe jos,
adică, se aşezase pe spate pe duşumea şi picioarele le ridicase şi le sprijinea
de masă. Şi aşa, cu capul jos pe duşumea şi cu picioarele sus, sprijinite de
masă, tanti se ruga :
- “Doamne,
ai grijă de mine ! Nu mă lăsa Doamne, să dau de rele ! Ai grijă de mine, Doamne
! Că şi eu postesc de două ori pe săptămână, Doamne ! Miercurea şi vinerea,
Doamne ! În săptămâna asta am postit şi luni, Doamne ! Şi am dat mâncare unui
ticălos de câine fără casă, Doamne ! Dracu’ m-a pus să ocrotesc o potaie
ticăloasă ! Şi l-am şi adăpostit când a fost vijelie săptămâna trecută. Dar el,
a dracu’, a furat ditamai bucătoiul de plăcintoaie şi a fugit, al dracu’,
ticălos ! Am alergat eu după el, da’ nu l-am prins, Doamne ! Şi m-am şi
împiedicat de un pietroi şi am picat în nas ! Pietroiul dracu’, a stat şi ăla
în calea mea ! Încă mă mai doare nasul, Doamne ! Facere de bine, mi-a trebuit,
Doamne ! Au, nasul meu ! Toţi dracii să ia potaia !!! Au, nasul meu, mi-e şi
ruşine să mă vadă lumea aşa ! De o săptămână nu mai pot să merg şi eu pe la
vecine, la o bârfă, două, că mă fac de râs cu nasul lovit ! Să râdă ele de mine
că am picat în nas ! Nu, nu, nu ! Stau acasă mai bine ! Potaia drac…, Doamne
iartă-mă ! Amin ! Adică mai e ceva.
Iartă-mă Doamne, că l-am cam înjurat, cam mult, pe ticălosul dracului ! Dar ce
puteam să fac dacă mi-a furat ditamai bucătoiul de plăcintoaie, fi-i-ar mama
lui a dracului de împieliţat ! Doamne iartă-mă ! Amin !”
-
Ce-ai păţit, tanti ?
Ce rugăciune e asta ? Şi de ce stai aşa când te rogi ? Ce poziţie e asta
?
-
E o poziţie modernă pentru rugăciune.
-
Aşa, cu picioarele ridicate pe masă şi cu capul pe duşumea
?
-
Da.
-
Cine a zis ?
-
Am văzut eu la televizor. La televizorul ăsta nou pe
care mi l-a adus nepotul, că zicea că eu mă ramolesc tot singură, că de 10 ani
de când a răposat Răposatul, eu nu am mai reparat vechiul televizor şi
că de atunci toate s-au schimbat în lume, nimic nu mai e cum a fost şi e timpul
să mai aflu şi eu ce şi cum, să mă mai civilizez şi eu.
-
Aaaa, înţeleg, ai început să te civilizezi cu ajutorul
televizorului. Televizorul e cea mai bună soluţie pentru asta. Şi cu ce ai
început ?
-
M-am uitat la un
fel de spectacol, unde toţi ziceau că dansează pentru mine. Zic, foarte bine
faceţi, că demult nu a mai dansat nimeni pentru mine. De pe vremea când trăia
bietu’ răposatu’. Adesea îi spuneam : “Ia mai dansează pentru mine, mă Pantelică,
dă-te dracu’”
-
Aşa ziceai ?
-
Aşa.
-
Şi dansa ?
-
D’apăi, cum ? Era ordin !
-
Dansa cu matale ?
-
Nu, nu cu mine. Cu mătura.
-
Cum, cu mătura ?
-
Vrei să-ţi arăt ? Uite aşa. Ordinul era ordin ! Când îi
spuneam răposatului : “Ia mai dansează un pic pentru mine, mă răposatule,
adică mă Pantelică dragă, dă-te dracu’”, el lua măturoiul de coadă şi
să vezi ce mai dansa. Să mori de râs, nu alta.
-
Tanti Lenuţă, nu mi-ai spus ce-i cu poziţia asta de
rugăciune, cu picioarele pe masă şi cu capul pe duşumea.
-
La emisiunea asta am văzut poziţia asta nouă de
rugăciune. O fată care urma să danseze, înainte de dans se ruga stând în
poziţia asta, aşa cum m-ai văzut pe mine. Mi-am zis : “Măi, are dreptate
nepotul când zice că în ultimii 10 ani toate s-au schimbat, nimic nu mai e cum ştiam
eu. Văd că s-a schimbat şi poziţia pentru rugăciune şi eu nu ştiam nimic, în
ignoranţa mea. Fata asta e din capitală, ştie ea ce ştie, că doar nu-i proastă.
Aşa că de acum, voi adopta şi eu noua poziţie de rugăciune, gata cu statul pe
coate şi genunchi. Dar nu prea ştiu, oare când merg la Biserică, cum fac? (Schiţă extrasă din vol. “Dumnezeu
îţi dă, dar să nu te duci cu sacul ”, autor Gabriela Morar).
.jpg)
.jpg)