CÂT DE ABERANTĂ POATE FI O FIRMĂ DEŢINĂTOARE DE MONOPOL

CÂT  DE  ABERANTĂ  POATE  FI  O FIRMĂ  DEŢINĂTOARE  DE  MONOPOL

Încâlcite sunt aberaţiile tale, stimată  firmă ! Foarte multe probleme cu micul consumator, pot spune chiar cu foarte micul consumator. Poate asta o deranjează pe stimata firmă : faptul că se consumă prea puţin ! Cine te pune, măi clientule să consumi aşa puţin ? Consumă mai mult ! Nu vrei ?!!! Ei, bine, atunci, noi, monopoliştii, îţi vom factura de două ori consumul ! Să te înveţi minte, să consumi mai mult !

Pe lângă cele scrise în articolul anterior, mai există şi alte porcării pe care nici în filmele cu proşti nu le-am văzut !

Cum ar fi : facturile plătite la Bancă, de care firma nu a aflat că au fost achitate,  nici măcar la trei săptămâni după ce au fost achitate.

CUM E POSIBIL AŞA CEVA ?! CUM SĂ SPUNĂ CĂ NU S-A ACHITAT O FACTURĂ CARE E ACHITATĂ DE TREI SĂPTĂMÂNI ?!!!!

Cum e posibil să nu se fi înregistrat o plată făcută de trei săptămâni ?

Dar iată şi o chestie simpatică. Te întreabă : “Cine te-a pus să plăteşti la Bancă ? De ce nu ai venit aici ?” Da, chiar !

Am şi eu câteva întrebări la fel de bune, dacă nu cumva chiar mai bune :

·        Ce trebuie să facă un client care poate să meargă la casieria firmei doar după ora 17, dar e închis la acea oră ? De ce nu prelungiţi programul, stimată firmă ? Unde să achite acest client, dacă nu la bancă sau la PP ?

·        De ce nu interziceţi băncilor să facă încasări ? Ar trebui să ştie clientul că nu e bine să plătească la bancă, pentru că dv. nu o să aflaţi ? De unde să ştie clientul că nu e bine să achite factura la bancă ?

PRIN URMARE, CARE E SOLUŢIA PENTRU FACTURILE CARE AU FOST ACHITATE LA BANCĂ ? SĂ MAI FIE ACHITATE ŞI ELE ÎNCĂ O DATĂ LA CASIERIA FIRMEI ? LA FEL CA ŞI CONSUMUL FACTURAT DE DOUĂ ORI, DESPRE CARE AM SCRIS ÎN ARTICOLUL ANTERIOR ?

ATENŢIE LA FACTURILE TICĂLOASE ! DACĂ EŞTI PROST ŞI LE ACHIŢI, CUM IŢI RECUPEREZI BANII ?

ATENŢIE  LA  FACTURILE  TICĂLOASE !  DACĂ  EŞTI PROST  ŞI  LE  ACHIŢI,  CUM  IŢI  RECUPEREZI   BANII ?

Chiar dacă este vorba despre o sumă mică, de ce să plăteşti de două ori pentru ceva ce ai consumat o dată ?!

(Am scris aşa cum mi se pare mie logic “o dată”, în două cuvinte, adică o singură dată, de două ori, de trei ori…”)

 O dată consumi, de două ori plăteşti ?!!! De ce să  încurajezi acest fenomen, care sigur dacă e încurajat va creşte ca un bulgăre de zăpadă.  

Ai plătit  de la index 1100 la index 1300. Apoi, se citeşte contorul şi se vede că ai consumat doar până la index 1200, după care primeşti o factură pentru index de la 1200 la index 1400,  fără să scrie că diferenţa între 1200 şi 1300 nu mai trebuie să o plăteşti pentru ca ai plătit-o deja. Toooooooot aştepţi factura de corectare, dar ea nu vine şi apar alte neplăceri.

Cum e posibil să ignore faptul că ai plătit de la 1200 la 1300 şi să pretindă să plăteşti din nou ?!

Stimată firmă furnizoare de energie, e foarte greu de înţeles ?! Trebuie să fii olimpic la matematică pentru a înţelege aşa ceva ?!

Îmi este silă !!! 

ATENŢIE FIRMELOR CARE EMITEŢI FACTURI TICĂLOASE !  LEGISLAŢIA  SPUNE  CĂ:

 “NIMENI  NU  POATE  FI  OBLIGAT  SĂ PLĂTEASCĂ  CEEA  CE  NU  DATOREAZĂ” !

CE SĂ MAI SPUN DESPRE ABUZUL PRIN CARE FURNIZORUL AMENINŢĂ CLIENTUL CĂ DACĂ NU VREA SĂ PLĂTEASCĂ DE DOUĂ ORI PENTRU CEEA CE A CONSUMAT O DATĂ, ÎL DEBRANŞEAZĂ.

CUM SE CHEAMĂ ASTA ?!!!

STIMATĂ FIRMĂ FURNIZOARE, ÎŢI SPUN O NOUTATE : SE PLĂTEŞTE O DATĂ PENTRU UN INDEX, NU DE DOUĂ ORI !

TOT RĂUL SPRE BINE (dacă nu ştii să scrii, nu-ţi fă griji, s-ar putea să fie spre binele tău)

TOT  RĂUL SPRE  BINE

(dacă nu ştii să scrii, nu-ţi fă griji, s-ar putea să fie spre binele tău)

(Să nu-ţi faci griji dacă textul de mai sus, îl scrii în felul următor :  “Dacă nu şti să scri, nuţi fă griji, sar putea să fie spre binele tău”. Uneori o gramatică proastă, îţi aduce mai multă culoare în viaţă…, mai multe soiuri de trandafiri…., etc. Ca în povestirea următoare.) 

-    În urmă cu vreo doi ani, primăvara, am zis să merg până la bunicuţa să văd ce mai face, ce mai plantează în grădină.

-         Ia auzi, a mers Scufiţa la bunicuţă. Sper că nu te-ai întâlnit cu lupul.

-         Lasă-l pe lup în pace. Bunicuţa îmi lăsase un bileţel pe masă : “Dragă nepoată, eu sunt plecată…”

-         Unde era plecată ?

-         Avea întâlnire.

-         Cu cine ?

-         Cu lupul. Deci, pe bileţel era scris negru pe alb. Ba nu, albastru pe alb : “Dragă nepoată, eu sunt plecată cu treabă. Când mă întorc acasă, aş vrea să plantez nişte butaşi. Te rog pe tine, ca o Scufiţă bună ce eşti, adică nu. Ca o nepoată bună ce eşti, să mergi să-mi cumperi ceva pentru grădină : 10 butaşi de trandafiri roşi şi 10 portocali.”.

Am mers la piaţă : 

-         Vă rog să-mi daţi 10 butaşi de trandafiri.

-         Ce culoare ? mă întreabă vânzătorul.

-         Nu contează culoarea. Bunica nu mi-a spus ce culoare să fie, deci e bună orice culoare.

-         Avem albi şi galbeni.

-         Sunt buni, dar bunica vrea neapărat să fie roşi.

-         Roşi ?! De cine ?

-         De cârtiţă, normal, că doar nu de matale !

-         Aaaaa, da, ai dreptate. Am câţiva butaşi fără rădăcină, credeam că i-am stricat noi când i-am scos din pământ. Nu credeam că pot să-i vând. Acum îmi dau seama că ai dreptate, cârtiţa i-a ros. Vrei 10 bucăţi ?

-         Da.

-          Perfect, exact atâţia am : 10 butaşi de trandafiri albi şi galbeni, cu rădăcinile roase.

-     Aş mai vrea şi zece portocali. Nu ştiu dacă se fac portocale aici la noi, dar bunica vrea portocali.

-         Avem, avem.

Am cumpărat zece portocali şi zece trandafiri albi şi galbeni, toţi roşi.

Bunica nu venise acasă, i-am lăsat bilet :

“Bunicuţo, vezi că ţi-am cumpărat zece trandafiri albi şi galbeni, toţi roşi.” Când a citit bunica, n-a înţeles nimic : cum “albi şi galbeni, toţi roşi” ?  Ori roşii, ori albi şi galbeni !  M-a sunat :

 “Cum sunt trandafirii ? Albi şi galbeni, dar toţi roşii ?”  “ Nu sunt roşii.”  “ Nu sunt roşii ?!!!  Păi eu roşii îmi doream. Şi portocalii. Zece trandafiri roşii şi zece trandafiri portocalii. Nu asta ai cumpărat ?”  “Nu, bunico. Dacă mă sunai şi-mi spuneai la telefon ce să cumpăr, asta cumpăram. Dar pentru că ai scris, eu am cumpărat ce ai scris pe bileţel, adică : “ Zece trandafiri roşi. Sunt roşi toţi zece. Roşi de cârtiţă. Şi încă zece portocali, copăcei din ăia care fac portocale.”  “Portocali ?!!! Ce nevoie am eu de portocali ? Mie îmi trebuie trandafiri : zece roşii şi zece portocalii.”

Biata bunica, una vorbeşte şi alta scrie ! A dus portocalii înapoi şi a cumpărat trandafiri roşii şi portocalii. Acum, după doi ani, sunt foarte frumoşi şi cei roşi, s-au prins şi ei şi acum bunica se făleşte cu trandafiri de patru culori : albi, galbeni, roşii şi portocalii.  Dacă ar fi ştiut mai multă gramatică, acum ar avea doar două culori de trandafiri, aşa, cu gramatica ei proastă, s-a ales cu patru culori. Şi nu-i pare rău !        (Schiţă extrasă din volumul “Dumnezeu îţi dă, dar să nu te duci cu sacul”, autor Gabriela Morar).