CORUL LUI TRA-LA, LA-LA

         A fost odată ca niciodată o ţară stăpânită de Tra-la, la-la.

La început, poporului i-a plăcut atmosfera de cârciumă. Toată ţărişoara părea o cârciumă. Poporul s-a distrat, a cântat şi a jucat, timp de trei zile. Şi a băut mult “ceai”. Se spunea că unii “şi-au băut şi minţile”. Dar după trei zile de tra-la, la-la, au urmat încă două zile, în care poporul s-a trezit din beţie şi a văzut o realitate urâtă. Şi poporul a înţeles că într-o ţară condusă de Tra-la, la-la, treburile merg alan-da-la, tra-la, la-la.

O mare problemă era corul. Exista un cor al lui Tra-la, la-la. Şi, zi şi noapte corul lui Tra-la, la-la, cânta sau cârâia alan-da-la, tra-la, la-la.

Pe popor a început să-l doară cumplit capul, de atâta tra-laaaa, laaaaa-laaaaaa.

Dar corului nu i-a păsat de durerile de cap ale poporului şi a continuat să cânte fără oprire :

TRA-LA, LAAA-LAAAAAAAAAAAA !

Şi mai cântă şi în ziua de azi, căci nimeni nu l-a putut opri. Şi va mai cânta încă mult timp de acum încolo, până la adânci bătrâneţe. Zi şi noapte: TRA-LA, LAAA-LAAAAAAAAAAAA !  

Iar poporul are nevoie de tone de aspirine.     (Actualitatea acidă, autor Gabriela Morar).

ROLUL OPOZIŢIEI

         O discuţie între doi ziarişti, unul din străinătate, iar celălalt din România :

-         Cum este în România, puterea politică ? întreabă străinul.

-         Coruptă la maxim.

-         Dar opoziţia ?

-         Adormită.

-         Ce face ea ? Care este rolul ei ?

-         Să facă nani.

-      În ţara mea, opoziţia tot timpul, urechează puterea.

-       La noi, în România, opoziţia, din când în când, atunci când se mai şi trezeşte din dulcele somn, face moţiuni de cenzură.

-         Şi care e rezultatul acestor moţiuni ?

-         Nici unul.

-         Atunci de ce se mai obosesc cu ele ?

-    Ca să dea impresia că au activitate. Ca să dea naţiunii impresia că şi-ar merita funcţiile. Dar, în realitate, opoziţia de la noi, susţine puterea.

-         În ţara mea e altfel. Când naţiunea are nemulţumiri, opoziţia le preia şi face totul pentru a rezolva problemele, luptând cu puterea.

-      La noi, fiecare politician luptă doar pentru propriul buzunar. Nici nu contează dacă e la putere sau în opoziţie. Oriunde ar fi, luptă doar pentru el.

-         Mi se pare că sunt nişte indivizi foarte răi şi egoişti.

-         Exact.

-     Totuşi, nu pot să înţeleg. Se spune despre români că sunt buni, primitori, amabili… . Atunci, pe ăştia, cum de i-aţi votat ? Unde i-aţi găsit ?

-         Pe listele de candidaţi.

-         Dar înţeleg că ei nu luptă deloc pentru interesele voastre.

-        Există şi la noi „lupte” verbale între ei, însă doar aşa, de ochii lumii. Uneori există chiar şi lupte mai violente, cum ar fi să-şi arunce pahare cu apă în faţă pe la televiziuni, ca să vadă lumea cum luptă ei pentru popor. Altfel, luptele lor sunt doar verbale, de genul : „Sunteţi nişte hoţi.”  „Parcă voi aţi fost mai buni.”  „Ciocu’ mic, corupţilor.”  „Corupţi aţi fost şi voi.”  „Dar voi aţi distrus tot.”  „Iar voi sunteţi nişte lichele şi lipitori.”  „Iar voi, rozătoare de buzunare.”

-       Mi se pare că discuţiile lor sunt total suburbane. Nu par nişte oameni educaţi.

-         Asta e la noi lupta politică !

-       Jalnică luptă ! Din ce mi-ai povestit, mi se pare că politicienii din România, atât cei de la putere, cât şi cei din opoziţie, nu îşi merită nici măcar aerul pe care îl inspiră. În ţara mea, mai ales opoziţia, este permanent alături de interesele naţiunii. Naţiunea mea are chiar şi un slogan :  „Opoziţia e cu noi”.

-     Şi în România se scandează sloganul „Opoziţia e cu noi”.

-         Cine îl scandează ? 

-         Puterea.                (Mi. 18.01.2012).           (Schiţă extrasă din vol. « Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie », autor Gabriela Morar).