Îmi pare rău…
Îmi pare rău că
pe un blog de umor, scriu lucruri triste, dar sper să nu se mai întâmple.
În ultimele zile
am aflat două veşti foarte rele despre două persoane pe care le-am apreciat
mult. Am aflat că aceste două persoane nu mai sunt printre noi. Tragediile nu
s-au întâmplat recent, dar eu acum am aflat, şi sufletul mi-e în doliu.
În urmă cu câteva
zile am aflat despre moartea tragică a unui actor pe care nu l-am cunoscut
direct, ci din emisiuni umoristice de calitate. Avea o voce care îţi aducea
buna-dispoziţie doar ascultând-o, indiferent ce spunea. N-am mai auzit nimic
despre el în ultimii ani şi în cele din urmă am aflat ce s-a întâmplat. Se
numea Horia Căciulescu, era actor de comedie. A fost împuşcat la Revoluţie, în seara de
24 dec. 1989, pentru că nu a auzit când a fost somat să oprească maşina.
Acest actor a avut fani care încă n-au aflat
ce s-a întâmplat. Nu ar trebui să-l uităm.
Cealaltă
persoană mi-a fost colegă de facultate. Ne cunoşteam dinainte de facultate, mai
fusesem colege la un curs de contabilitate. Lucra la forţele de muncă şi în
calitate de funcţionar la forţele de muncă m-a susţinut atunci când am căutat
colaboratori pentru o firmă. Apoi, după câţiva ani ne-am întâlnit din nou, la
deschiderea anului universitar 2001/2002. Am devenit din nou colege la
facultatea de drept. Ştiam ce tipă de calitate era.
Am aflat abia
acum că a mea colegă - una dintre cele mai bune colege – nu mai e printre noi.
A plecat în urmă cu jumătate de an. În vara anului trecut m-am interesat ce mai
face şi am aflat că era bine. Probabil ştia ce problemă avea, dar nu se plângea.
O colegă extraordinară. Tânără, bună, frumoasă, harnică. Iar azi, o fostă colegă
m-a întrebat : “Ai aflat că C. a murit ?”
Nu vreau ca
vestea asta să fie adevărată.
Aş vrea ca
acesta să fie un coşmar din care să mă trezesc cât mai repede.
Aş vrea să sune
telefonul şi să-mi spună cineva că a fost o glumă, iar colega mea e bine, sănătoasă.
.jpg)