STIMĂ DE NEPOATĂ

Am o bănuială legată de bunicul. Mi se pare că are obiceiul de a auzi numai ceea ce-i convine şi mereu îi strică socotelile bunicuţei.

De exemplu, mai zilele trecute, bunicii aveau musafiri, şi bunica găsi momentul potrivit să-şi laude nepoata :

-         Ginela e o fată foarte bună. Ne stimează foarte mult.

-         Aşa-i, toată ziua ne sfidează, zice bunicul (care intră şi el în discuţie ca musca în lapte şi îi strică socotelile bunicii).

-         E o fată atât de bună ! Ea nu are nevoie să îi ţii predici despre felul cum trebuie să se comporte, ca altor copii. Ginela e un copil foarte cuminte, nu are nevoie de predici !

-         Da, exact, mi-a pus două piedici săptămâna asta, adăugă bunicul.

De ce dracului, nu tace ?!!!     (Schiţă extrasă din vol. "Ne merge bine", autor Gabriela Morar).

NU VĂ ENERVAŢI ! ŞI TIGĂI DE CLĂTITE… CUMPĂRAŢI

( PRACTIC,  PUR  ŞI  SIMPLU  ŞI  EFECTIV,  SĂ  FIE  CLĂTITE  PENTRU  TOŢI )

Anuţa, Ionuţ şi Dănuţa lucrează la tv..

Anuţa este un reporter „practic”. Acum transmite dintr-un magazin :

„ Practic, bună-ziua. Practic, în această dimineaţă, practic la acest magazin, s-a adus practic, marfă. Practic, lumea deja făcuse, practic, coadă mare. Practic, unii stăteau la coadă, practic, de câteva ore. Practic, ei doresc să cumpere, practic, doar tigăi. Practic, vor să le doneze, practic, de sărbători, practic, pe post de cadouri. Practic, lumea se îmbulzeşte, aproape degeaba, practic. Practic, tigăi sunt destule, practic pentru toată lumea. Practic, cele mai căutate tigăi, sunt practic, cele pentru clătite. Practic, orice român, practic, iubeşte clătita. Practic, altă explicaţie nu am. Practic, mamă, dacă practic, mă vezi acum, practic la Tv., fă-mi practic, vreo cinci clătite. Practic două cu dulceaţă şi trei cu brânză, practic. Practic ajung acasă în jumătate de oră, practic. Alo, regia, ce spuneţi, practic ? Aaa, să nu mai vorbesc practic, cu mama. Practic, atât am avut de spus. Practic, la-revedere”.

Practic, pe timpul acestei transmisiuni, postului Tv., practic, i-a scăzut foarte mult audienţa. Căci, practic, puţine urechi îl mai suportă pe acest „practic”, inutil practic. E insuportabil, practic. Ei, poftim, am început şi eu, practic, să folosesc cuvinte inutile, practic. Practic, ştiam eu că prostia este molipsitoare, practic.

Ionuţ este reporter „pur şi simplu”. Acum transmite din alt magazin :

„Bun-găsit. Pur şi simplu, în această după-amiază, la acest magazin, s-au adus tigăi, pur şi simplu. Lumea, pur şi simplu, e înnebunită după tigăi. Pur şi simplu, lumea stă la coadă de azi dimineaţă. Pur şi simplu, fiecare cumpărător vrea să cumpere, pur şi simplu, cel puţin zece tigăi. Pe unele, pur şi simplu, le vor oferi cadou. Pur şi simplu, cadou de Anul Nou, pur şi simplu pentru toţi prietenii şi vecinii. O idee originală, pur şi simplu. Pur şi simplu, i-am întrebat ce vor găti în ele, pur şi simplu. Mi-au spus, pur şi simplu, că asta nici nu contează, pur şi simplu, din moment ce preţul este pur şi simplu, convenabil. Şi mi-au spus, pur şi simplu, că orice vor găti în ele, va fi pur şi simplu, delicios. Dar, mai ales, sunt căutate, pur şi simplu, tigăile pentru clătite. Pur şi simplu, câţiva m-au invitat şi pe mine, pur şi simplu, să gust primele clătite făcute în aceste tigăi minunate, pur şi simplu. Acum, eu plec, pur şi simplu, la clătite şi vă doresc şi vouă, pur şi simplu, poftă bună. Pur şi simplu, dacă aveţi la ce. Iar dacă nu… înjjjj… binecuvântaţi Guvernul, pur şi simplu. Iar acum, pur şi simplu, vă las cu bine. Plec la clătite, pur şi simplu”.

Pur şi simplu, pe timpul acestei transmisiuni, postului Tv., pur şi simplu, i-a scăzut foarte mult audienţa. Căci puţine urechi, mai suportă, pur şi simplu, atâtea cuvinte inutile, pur şi simplu.

Dănuţa este „efectiv” reporter. Acum transmite dintr-un magazin :

„Bine v-am găsit. Efectiv, azi, acest magazin, a primit, efectiv, tigăi. Efectiv, apreciez că există o coadă, formată efectiv, din vreo trei sute de persoane. Ei doresc efectiv, să cumpere tigăi. Efectiv, lumea stă la coadă, efectiv de cinci ore. Oamenii sunt efectiv îndrăgostiţi de tigăi. Ar fi în stare să cumpere, efectiv, zeci de tigăi, mai ales pentru clătite, efectiv. Efectiv, oamenii spun că efectiv, iubesc clătitele. Unii, vor efectiv, să le ofere cadou. Efectiv, un domn spunea că decât să îi cumpere soţiei un parfum, efectiv, mai bine îi cumpără efectiv tigăi. Mai spunea că de ce n-ar fi şi parfumul de clătite, efectiv, la fel de plăcut ca şi un parfum scump ? Aceasta este, efectiv, o idee bună şi pentru mine, efectiv. Că la cât de scump e parfumul, efectiv, poate ies şi eu mai ieftin, efectiv. Că salariul meu, efectiv de la Tv., e aproape inexistent, efectiv. Alo, ce spuneţi, regia, efectiv ? Aaa, înţeleg, efectiv. Să nu mai vorbesc, efectiv, despre salariu, efectiv. Bine, eu acum, efectiv, vă spun la-revedere, căci efectiv, numai clătite am în cap, efectiv. Merg acasă să-mi fac, efectiv, clătite. Dacă o să reuşesc, efectiv. Heeeei ! Să nu cumpăraţi efectiv, toate tigăile. Lăsaţi-mi şi mie una, efectiv !!  Alo, ce spuneţi, regia, efectiv ? Vreţi şi voi, efectiv, vreo zece tigăi ? Heeeei ! Oameni buni, efectiv ! Lăsaţi-mi şi mie, efectiv  vreo douăzeci de tigăi, efectiv ! Că poate vrea efectiv, şi mama, şi bunica, şi mătuşa. Efectiv, pa !”

Efectiv, audienţa postului Tv., efectiv, a scăzut foarte mult în timpul acestei transmisii. Efectiv, nimeni, nu mai suportă, efectiv. Efectiv, te ia cu dureri de urechi, efectiv.

Practic, pur şi simplu şi efectiv, trebuie să mă opresc aici, căci mi se arde clătita, practic, pur şi simplu şi efectiv. Iar apoi, poate mai găsesc şi eu la magazin, practic, pur şi simplu şi efectiv, vreo zece tigăi. Căci, practic, pur şi simplu şi efectiv, am de făcut nişte cadouri de sărbători.

P.S. Practic, pur şi simplu şi efectiv, era să uit să vă dau o informaţie preţioasă : în fiecare luni şi joi, la ora 10, la magazinul din colţul străzii, vin tigăi. Care stradă ? Găsiţi voi o stradă. Azi e joi. Alerg. Vă ţin la curent.

Practic, pur şi simplu şi efectiv, m-am întors. A fost îmbulzeală mare, dar a meritat efortul. Am cumpărat zece tigăi pentru cadouri. E adevărat că în îmbulzeală mi-am pierdut un pantof. M-am întors acasă încălţată numai pe jumătate. Pantoful pierdut valora mai mult decât tigăile.

Practic, pur şi simplu şi efectiv, au sosit sărbătorile. Am oferit zece tigăi în dar. Dar am primit alte zece. Acum am zece tigăi în plus şi un pantof în minus.

Practic, pur şi simplu şi efectiv, am o idee. Deşi a trecut mai mult de o lună de când am pierdut pantoful, tot mai sper să-l regăsesc. Nu cred că a ajuns la gunoi. E prea frumos. Deci, voi da un anunţ la Mica publicitate : „Pierdut pantof stâng roşu, altfel spus, pantof de stânga, adică de partea stângă. S-a întâmplat în urmă cu o lună jumătate, la magazinul din colţul străzii, la coadă la tigăi. Ofer găsitorului recompensă de nerefuzat : zece tigăi.”

Practic, pur şi simplu şi efectiv, cred că îmi voi recupera pantoful. Oricum găsitorului nu îi este de folos un singur pantof.

Practic, pur şi simplu şi efectiv, am dat anunţul ieri. Iar azi, în ziar am văzut un anunţ de răspuns : „Găsit pantoful roşu stâng, pantof de stânga, altfel spus.  Ofer zece tigăi pentru pantoful de dreapta. Atenţie, să fie tot roşu.”       (Schiţă extrasă din vol. "Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie", autor Gabriela Morar).

FIECARE CU TREABA LUI

Ginela aude zilnic la radio şi la televizor, că Guvernul şi Parlamentul fac treabă. Şi nu înţelege : Guvernul şi Parlamentul fac treabă, dar chiar toată ziua ?!

-     Bunicule, fă-mă să înţeleg. Cât timp o să-i mai ţină pe guvernanţi şi pe parlamentari, boala asta ?

-         Ce boală ?

-         Constipaţia. Sau diaaa, a, a, ăă, ăăăă, vreau să zic, durerile de stomac. Şi eu am avut boală de asta guvernamentală sau parlamentară, dar eu am primit de la medic, scutire de şcoală numai pentru două zile.

-         Ce fel de boală guvernamentală sau boală parlamentară ai avut tu ?

-         Am avut şi eu, ca tot omul : mai o constipaţie, mai o durere de stomac…

-         Astea sunt boli guvernamentale sau boli parlamentare ? Vrei să zici că constipaţia şi dia…

-         Şi durerile de stomac, da bunicule, astea sunt boli guvernamentalo-parlamentare.

-         Să ştii că şi eu am avut boli din astea pretenţioase.

-         Ştiu, bunicule. Însă pe noi o boală de asta, ne ţine două zile. Dar ăştia de câteva luni sunt tot bolnavi.

-         Ce spui ?!

-          Da. De câteva luni tot spun că fac treabă. Da’ de muncit, când mai muncesc, dacă toată ziua fac treabă ? Asta nu pot eu să înţeleg : de ce nu se tratează de boala asta ce îi necăjeşte atât de mult ? Toată ziua stau pe bud, ăăăă, pe tron, să facă treabă. Da’ de muncit, când mai muncesc ?        (V. 11.06.2010).        (Schiţă extrasă din volumul  « Ne merge bine »,  autor Gabriela Morar).