CADOURI DUPĂ POSIBILITĂŢI

CADOURI  DUPĂ  POSIBILITĂŢI

Într-un birou, două colege :

-         Eşti supărată ?

-         Sunt îngrijorată pentru sora mea, Eli. Ea are un prieten. Vechi, de vreo cinci ani.

-         Biata fată.

-         În aceşti cinci ani, tipul a ocupat funcţia de manager la mai multe firme, în domenii diferite. Eli, ca orice femeie, pretinde cadouri.

-         Şi primeşte ?

-      De la ăsta primeşte cadouri, în funcţie de firma la care lucrează.

-         Aa, înţeleg. E zgârcit şi îi oferă doar ce se poate „cumpăra” gratis. În felul acesta, are o prietenă pentru care nu cheltuieşte nimic.

-         Exact. Când era manager la confecţii, Eli primea bluze şi pantaloni tricotaţi.

-         Măgarul ! Nici bunica n-ar accepta aşa ceva.

-         Când era manager într-un birou, Eli primea pixuri şi hârtie pentru imprimantă.

-         Escrocul !

-         Când lucra la o editură, Eli primea cărţi.

-         Asta da.

-      Când lucra în domeniul panificaţiei, Eli primea pâine şi plăcinte. Apoi a lucrat la o firmă care vindea animale de companie. Eli primea căţei şi pisici.

-         Dar papagali, nu ? Eu aş fi preferat un papagal.

-         Nu. Apoi, în construcţii. Îi aducea var şi ciment.

-         Vaaai, ce porc ! În loc să-i ofere un apartament.

-       Sau măcar o garsonieră. Mai târziu a ajuns manager la o firmă de mezeluri. Îi aducea salam, cârnat, parizer.

-        Asta îmi aminteşte de întrebarea : „Ce oferă porcul, omului ?” Răspunsul :  „Cârnat şi caltaboş”. Dar bijuterii din aur, nu-i oferea ?

-         Poate pe viitor, dacă va lucra la vreun magazin de bijuterii.

-         Cred că nici atunci, pentru că ar trebui să le plătească, nu ca pantalonii tricotaţi şi pixurile.

-     Acum sunt îngrijorată pentru sora mea, căci tipul iar şi-a schimbat locul de muncă şi mă tem de cadourile pe care o să i le facă.

-         Unde lucrează acum ?

-        La pompe funebre.                 (Schiţă extrasă din volumul „Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie”, autor Gabriela Morar).