... NOROC SĂ AI

Vă redau o discuţie între subsemnata şi o altă mare iubitoare de plante ornamentale de grădină :

-         Eu sunt foarte norocoasă, spune amica. Norocul vine exact la momentul potrivit, nici prea devreme, nici prea târziu.

-         Cum aşa ?

-        Uite, de exemplu, nu mai departe de ieri. Am plantat în grădină nişte răsaduri de flori. Am avut mult de lucru. Vreo trei ore am plantat. Dar sunt o norocoasă, imediat după ce am terminat de plantat, a venit ploaia.

-      Să ştii că şi mie mi s-a întâmplat la fel ! Vreo trei ore am irigat grădina. Dar abia după ce am terminat de irigat, a venit ploaia.    (Schiţă extrasă din vol. “Din Ţara lui T.B. (Trăiţi Bine!)”, autor Gabriela Morar.

“SǍ TRǍ(IEN)IŢI BINE !” ŞI ALTE MANIPULǍRI

Ce se mai manipulează prin România ? Păi, ca întotdeauna : se manipulează tot ce se poate. Şi, ca întotdeauna, campionii relelor, adică, vreau să spun, campionii manipulărilor sunt politicienii.

Politicienii manipulează poporul cu fel de fel de baliverne. Dar şi poporul manipulează. Ştampila de vot. Dar poporul ar face bine dacă ar învăţa să manipuleze bine… ştampila. Să n-o mai pună pe orice nene care promite că dacă-l votezi, o să trăi(en)eşti bine. Că altfel, iar ne trezim cu vreun beţiv care să ne spună : “Acum eu sunt stăpânul României !”, aşa cum ni s-a întâmplat în 2004. Şi de “stăpâni “ de ăştia e greu să scapi.

AVEM MANIPULĂRI DE TOT FELUL !

Mass-media manipulează en-gros. Despre toate manipulările din presă, nu va putea nimeni să scrie vreodată, fiindcă sunt prea multe. Ai avea nevoie de sute de ani, timp în care vor apărea altele şi altele.

Unele manipulări sunt de-a dreptul, grosolane, inventate adesea, la comandă politică.

De exemplu, atunci când inventează nişte articole mincinoase despre o firmă pe care partidul care comandă articolele mincinoase, nu o are la suflet. Şi atunci ajungi să citeşti nişte mizerii, de te doare mintea. Manipulări grosolane ! Cei care cunosc adevărul sunt puţini, dar dacă informaţia se răspândeşte peste tot, cei mai mulţi o cred.

[Îmi amintesc ce minciuni grosolane se publicau la începutul anilor 2000 într-o fiţuică cu pretenţii mari şi cu răspândire naţională. Pentru o publicaţie ce inventează mizerii atât de mari, chiar şi cuvântul “fiţuică” e prea blând. Articolul strigător la Cer de mincinos şi de aberant ce era, se referea la un necaz din viaţa unui om politic, care cică s-ar fi întâmplat din motiv că politicianul respectiv susţinea o anumită firmă. Doar că necazul se întâmplase cu foarte mult timp înainte ca acea firmă să existe. Iar omul respectiv, la vremea întâmplării nefericite, nu era politician. Era simplu funcţionar. Iar articolul continua şi cu alte aberaţii.

Mi-ar fi plăcut să avem o legislaţie care să oblige fiţuica mincinoasă, să dea dezminţiri pe prima pagină, cu litere foarte mari şi cel puţin jumătate din prima pagină să fie ocupată cu dezminţirea. Iar pedeapsa asta să fie pentru o perioadă de câteva luni. Pentru fiecare apariţie, indiferent că apare zilnic sau săptămânal, pe prima pagină, partea de sus, cu fonturi foarte mari, cel puţin jumătate de pagină, timp de vreo jumătate de an, să citeşti textul : “NE CEREM SCUZE PENTRU ARTICOLUL MINCINOS CU TITLUL… DIN DATA DE… ÎN CARE AM SCRIS MINCIUNI DESPRE VIAŢA PERSONALĂ A D-LUI… SĂ NE FIE RUŞINE ! ”.]

Mass-media e plină şi de manipulări subtile.

De exemplu, când vrea să minimizeze importanţa unei situaţii destul de grave, ca următoarea : la o anumită firmă, lucrurile merg prost şi mulţi angajaţi vor să plece. Ştirea vrea să te păcălească, să te facă să crezi că situaţia nu e foarte gravă, şi e formulată astfel  : “Mai puţin de 20 % dintre angajaţi vor să plece.”. Deci, câţiva, puţini…

Ştirea asta, fără manipulare, cred că ar fi trebuit să fie formulată aşa : “ Aproape 20 % dintre angajaţi vor să plece.”

Avem şi mulţi alţi manipulatori. La cârciumă, beţivii manipulează paharele, pe câmpuri, ţăranii manipulează sapa. Iar eu, în acest moment, manipulez tastatura. Şi mouse-ul.

Dar, pe viitor, aş dori, ca noi, cetăţenii Patriei,  SĂ MANIPULĂM BINE ştampila de vot şi să-i trimitem pe politicienii manipulatori să manipuleze coada măturii !    (Schiţă extrasă din vol. “Dumnezeu îţi dă, dar să nu te duci cu sacul”, autor Gabriela Morar).

POLIŢAII E CULŢI RĂU, BĂ FRATE !

POLIŢAII  E  CULŢI  RĂU,  BĂ  FRATE !

Pentru prima dată în viaţă vedeam o mare minune : un poliţai în faţa unui raft de cărţi ! Mare minune mare ! Dar părea că se cam uită la cărţi aşa, cum se spune, ca mâţa-n calendar. Ce s-o mai lungesc, am fost tare mirată, nu m-am putut stăpâni şi l-am întrebat :

-     Ce cultură ai, domn’ poliţai ?

-     Am cultură de cartofi, bă frate.

-     Da’ cărţile îţi plac ?

-     Cărţile ? Îmi place cărţile, cum să nu, bă frate. Aş juca cărţi toată ziua, bă frate.

-     Ai comis o cacofonie.

-     Da, dimineaţă la baie. Încă mă mai doare stomacul, băăă frateeee !

-     Te întrebam despre cărţi de citit. Ca astea din raft.

-     Am citit unaaaaa, băăăă frateeeee !

-     Cum se cheamă ?

-     Abecedar, bă frate.

-     Frumoasă carte ai citit, domn poliţai. Bă frate, ca să te citez.

-     Dar mă cam inervează ! Bă frate ! Ce carte-i asta ?!

-     Poate te enervează, vrei să spui.

-     Care-i diferenţa ?

-     Dacă ceva ne produce nervi, înseamnă că ne enervează.

-     Exact asta zic şi eu, bă frate ! Mă inervează rău de tot, bă frate !

-     Numai muşchii se inervează ! Oamenii se enervează ! Degeaba îţi explic, e greu să înţelegi. Mai bine spune-mi de ce te enervează Abecedarul ?

-     Nu l-ai văzut ce mare-i ? Are o grămadă de foi, bă frate ! Am nevoie de vreo 30 de ani să-l dau gata. Da’ până la pensie tot îl citesc ! Am ajuns la litera M, bă frate.

-     Evoluezi foarte bine ! Dar despre acordul subiectului cu predicatul ai auzit ?

-     Nu-s de acord, bă frate !

-     Cu acordul ?

-     Cu acordul !

-     Deci nu eşti de acord cu acordul. Îţi place dezacordul, domn’ poliţai ?

-     Mult ! Sunt în total dezacord cu predicatorul, bă frate !

-     Cu predicatorul ?!!! Da’ ce treabă are el ?

-     Are treabă ! Că zice să nu furi, bă frate. Atunci eu ce fac ? Ce muncesc ?

-     Păi, muncă cinstită.

-     Sigur că da, bă frate !

-     Deci acordul dintre subiect şi predicat…

-    Cu predicatorul nu-s de acord, bă frate. Dar cu subiectul sunt de acord, bă frate.  Să-l lase în pace pe subiect, bă frate ! Că eu când eram mic mergeam cu el la furat, bă frate.

-     Cu cine ?

-     Cum, cu cine ?! Cu subiectul, bă frate !

-     Cum adică, cu subiectul ?!

-     Cu Ionică, bă frate. Acum e subiect de anchetă, că l-au prins la furat, băăăă frateeee ! Am încercat eu să-i pun pile, bă frate, că-i cunosc pe magistraţi, bă frate, dar…

-     Fapta asta se cheamă trafic de influenţă, domn poliţai. Cum să încerci să-i pui pile ? Doar nu vrei să fii penal ?

-     Nu înţelegi că e prietenul meu din copilărie, bă frate ? Nu înţelegi că mergeam la furat împreună, bă frate ? Atunci nu eram penal, bă frate ? Bietul meu prieten, Ionică. Bă frate ! Auzi, Ionică e subiect de anchetă, bă frate ! Sigur că sunt de acord cu subiectul Ionică, bă frate ! Dar nu-s de acord cu predicatorul, bă frate ! Sunt sătul de predicile lui, bă frate ! Auzi, cică : “Să nu furi”, bă frate !

-     Eu vorbeam despre alt acord.

-     Să nu mă crezi prost, bă frate ! Ştiu la ce acord te refereai, bă frate.

-     Nu sunt convinsă că ştii.

-   Ba ştiu, bă frate. Te refereai la acordul ăla pe care îl semnează două persoane, bă frate !

-    Acela se mai numeşte contract şi nu la contract mă refer ! Mă refer la acordul subiectului cu predicatul.

-   Exact asta spun şi eu, bă frate ! A încercat predicatorul să-l convingă pe subiectul Ionică să semneze acordul ăsta, de care zici…

-     Eu nu zic…
           -    Prin care subiectul s-ar fi obligat să nu mai fure ! Eu nu am fost de acord ! Subiectul nu va semna niciodată un asemenea acord ! Niciodată !!! JOS ACORDUL !!! BĂ FRATE !       (Schiţă extrasă din vol. “Dumnezeu îţi dă, dar să nu te duci cu sacul”, autor Gabriela Morar).