joi, 28 noiembrie 2013

EŞTI VESEL ŞI AZI ? E CLAR, IAR AI NECAZURI !


Confesiunea unui năpăstuit vesel :

Într-o zi, văzându-mă necăjit, cineva mi-a spus:
De fiecare dată când ai un necaz, pentru a trece mai uşor peste el, fă o glumă.
               De atunci o ţin din glumă în glumă !              (Schiţă extrasă din volumul “Dumnezeu îţi dă, dar să nu te duci cu sacul”, autor Gabriela Morar).

marți, 26 noiembrie 2013

VERSURI SATIRICE : DOREL CULTURAL




 (Dedic aceste versuri domnului v. ş., patronul editurii G.L.)


Nu putea să ne lipsească
Din cultura românească
Cel ce face numai rele.
I se spune “nea Dorele”
Sau “meşterul Ionică
Cel ce tot ce-atinge strică”.

Fiindcă e “om de cultură”
Şi-a deschis o editură.
Şi coperta de-i lucioasă
Spune: “Cartea-i tare frumoasă !
Dar tot textul l-a stricat !
Ei, şi ce ?! Mare… treabă !

Aplauzele îi plac enorm
Şi uită să mai fie om;
Căci doar la ele visează
Iar cultura o sabotează.
Am constatat pe pielea mea
Îi place verbul “a sabota”.

Zice că-i un poet mare
Scrie fiindcă talent are,
Şi-i poetul cel mai bun !
Altul ca el nu găseşti
N-are sens să te-oboseşti
Căutând zadarnic.

Fiindcă are talent mare
Mereu câte-o carte apare.
Am citit şi eu vreo trei
Cărţi cu multe pagini… Goale !
Ca cititor, am o părere :
Decât să facă alte rele…

Nu mă plâng c-am pierdut timpul
Căci într-un minut jumate
Deja le-am citit pe toate.
Şi nu au puţine pagini !
Câtă hârtie s-a consumat !
Oare nu o fi păcat ?             

În oraş, lumea se-ntreabă :
-         Ǎsta n-are altă treabă ?
De ce-n cultură a intrat ?
-         Vrea să fie lăudat !
Şi talent are “cu carul” !
-    La fel de mult ca şi măgarul !               (Versuri extrase din vol. “Dumnezeu îţi dă, dar să nu te duci cu sacul”, autor Gabriela Morar).

miercuri, 20 noiembrie 2013

Versuri satirice: BĂUTURĂ GRASĂ… TARE



Tristă veste umblă-n sat :
Tanti Leana e la pat !
De trei zile e în boală,
E posibil chiar să moară
Căci de comă e aproape
Pentru c-a băut mult lapte.

Satu’ întreg e necăjit :
-         Biata Leana ce-a păţit !
-         Oare ce s-a întâmplat ?
-         Lapte gras a consumat !
-         Laptele a fost de vacă !
-         Ba, eu cred c-a fost de capră !

În sfârşit, deschide ochii.
O întreabă fata popii:
-  Tanti Leană, ne poţi spune
Ce lapte băuşi ? De vacă ?
-  Ei, de vacă ! Ce-s nebună ?
Eu băui lapte... de prune !          (Versuri extrase din vol. “Dumnezeu îţi dă, dar să nu te duci cu sacul”, autor Gabriela Morar). 

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

VITEJIE DE PITIC ŞI REALIZĂRI DUPĂ PUTERI




Are funcţie mare în stat, dar e mic la stat şi la sfat. Tare mic. Şi realizările îi sunt la fel de mici, după puteri. După puterile lui fizice, şi nu după puterea mult prea mare pe care o are în stat, că aşa-i la noi : cap mic, de pitic, dar pălărie maaaareeeeee ! I se mai spune Piticul cel Viteaz, Piticul Viteazul, Răul cel Mic, Mic dar Rău, Inauguratorul, Panglicarul.
De ce Viteaz ? Fiindcă adesea se laudă cu vitejiile lui :
-         Eu sunt curajos ! Nu ca alţii ! Eu am curajul de a lua măsuri dure !
-         Ia-le împotriva ta, dacă eşti aşa curajos ! strigă cineva din public.
-         Eu iau măsuri dure ! E adevărat, nu împotriva mea.
-         Ia-le împotriva ta ! strigă audienţa.
-         Dar am curajul de a le lua. Nu ca alţii ! Eu întotdeauna iau taurul de coarne !
-         Vezi să nu te ia el în coarne. Că nu mai ai scăpare ! se aude în public.
-         Eu sunt viteaz ! Eu tai adesea panglici !
-         Panglică lungă la şosea scurtă. Măcar de-ar avea şoseaua aceeaşi lungime cu panglica !
-         Ştiţi ce efort mare trebuie să depui când eşti mic şi trebuie să tai multe panglici ? Nici nu bănuiţi ce efort mare este ! Trebuie să ţin foarfeca în mână, uneori minute întregi. Şi e atât de grea !
-         Da’, nu te mai chinui, domnule, să inaugurezi fiecare zece centimetri de şosea ! Cine te obligă ?
-         Eu sunt mic, de aia inaugurez suprafeţe foarte mici, după puterile mele. O dată am inaugurat un pod care era aşa de micuţ că abia îl vedeai.
-         Da, ştim, era aproape invizibil.
-         Dar era mic şi frumos.
-         Şi după ce l-ai inaugurat, s-a dărâmat.
-         A venit apa şi l-a luat.
-         Aaaa, deci nu era rezistent la apă. Atunci, oare care să fi fost rostul lui ?
-         Rostul lui a fost să-l inaugurez.
-         Numai atât ?!
-         Nu ajunge ? Eu întotdeauna fac lucruri foarte mici, căci mici îmi sunt puterile. Eu sunt mic. Dar există şi un mare avantaj.
-         Care ?
-         Eu întotdeauna voi alege pentru ţara mea, Răul cel mai Mic.
-         Răul cel Mic eşti matale, însă vezi, un rău mic, poate să facă pagube foarte mari.                    (D. 02.10.2011).         (Schiţă extrasă din vol. « Ţara păcălelilor », autor Gabriela Morar).

luni, 11 noiembrie 2013

FIRMA DE LUMINǍ NU ŞTIE SĂ REZOLVE O PROBLEMǍ PÂNǍ LA CAPǍT ? OARE DE CE O REZOLVǍ DOAR PE JUMǍTATE ?



OARE DE CE FIRMA DE LUMINǍ NU ŞTIE SĂ REZOLVE O PROBLEMǍ PÂNǍ LA CAPǍT ? OARE DE CE O REZOLVǍ DOAR PE JUMǍTATE ? E GREU CU MATEMATICA ?!

Stimaţi profesori de matematică, angajaţii de la lumină au nevoie de o lecţie de matematică. Probabil erau mereu corigenţi la matematică. Sau or fi doar rău-intenţionaţi. Atunci poate au nevoie şi de altă lecţie, din ALTĂ PARTE !!!
Cred că ar putea primi o lecţie chiar de la un elev din clasa I-a. O problemă extrem de simplă, pe care un elev din clasa I-a o consideră foarte simplă, pentru angajaţii foşti corigenţi la matematică (sau doar rău-intenţionaţi) e imposibil de rezolvat.
Iată “marea problemă”:
100 kw – 20 kw + 20 kw  = ? kw
Firma furnizoare de lumină (ce glumă!) e în întuneric ! E prea grea problema ! Aşa că o rezolvă doar pe jumătate:
Răspunsul firmei :  100 – 20 = 80.
Răspunsul meu : 100 – 20 + 20 = 100.
Cine a rezolvat corect ?
Eu zic că eu, firma zice că ea.
Oare ALTCINEVA ce părere are ?
DACĂ ÎNTR-O PROBLEMĂ NU ŢII CONT DE TOATE DATELE PROBLEMEI, CI NUMAI DE O PARTE DINTRE ELE, REZULTATUL ESTE INCORECT !
PROBLEMA TREBUIE REZOLVATĂ INTEGRAL, NU PE JUMĂTATE, STIMATĂ FIRMĂ DE LUMINĂ, CARE EŞTI ÎN BEZNA MINŢII !
Multe soluţii greşite se dau din acest motiv: nu se ţine cont de toate datele problemei, ci numai de acelea care convin celor ce dau soluţii. SOLUŢII PROASTE !
P.S. Eu am învăţat matematică de la profesori foarte buni, care au absolvit cele mai bune facultăţi şi au ajuns departe.
Voi,  funcţionarii de la lumină, ce profesori de matematică aţi avut?

miercuri, 6 noiembrie 2013

PROVERBE


PROVERBE

Cei doi veri, Ginela şi Gigel, erau colegi de clasă. Se pregăteau pentru un concurs de proverbe. Fiecare echipă formată din doi copii îşi împărţea proverbele ce urmau să fie memorate. Câştiga echipa care ştia cele mai multe proverbe. Echipa formată din Ginela şi Gigel, a apelat la bunici pentru a afla cât mai multe proverbe.
-         Bunicule, spune-mi şi mie nişte proverbe bune, zice Gigel, de parcă ar fi zis : "spune-mi şi mie nişte bancuri bune".
 Dar bunicul era într-o discuţie cu nişte vecini, despre trădările politice ale celor de la Primărie : primar, vice, consilieri, şi nu l-a luat în seamă pe Gigel. Gigel aşteaptă proverbe, dar bunicul :
-         Eeei, politica e curvă mare.
Gigel notează : "Politica e curvă mare."
-         Alt proverb, bunicule.
Bunicul a mai spus nişte fraze pe care nu pot să le redau, la adresa politicienilor. Gigel a înţeles că acelea nu sunt proverbe şi l-a lăsat în pace pe bunic. A apelat la ceilalţi membrii ai familiei şi a aflat multe proverbe : "Gura mare, face prânzul mic",  "Gura păcătosului, adevăr grăieşte",  "Vorba multă e sărăcia omului",  "Vorba dulce, mult aduce",  "Leneşul, mai mult aleargă",  "Unde nu-i cap, vai de picioare",  ş.a.m.d.
Ginela a mers la bunica :
-         Bunico, spune-mi nişte proverbe bune.
Dar bunica, era într-o dezbatere cu nişte tanti, cam bârfitoare, şi nu a luat-o în seamă pe Ginela. Tema dezbaterii era : cine face, ce face şi cu cine face. Ginela aşteaptă proverbe. Bunica :
-         Eeei, găina bătrână face supa bună.
Ginela notează : "Găina bătrână face supa bună".
-         Alte proverbe, bunico.
-         Vrei proverbe ? Notează : "Meseria e brăţară de aur", "Cine-i harnic şi munceşte, are tot ce-i trebuieşte", "Numai cine nu munceşte, nu greşeşte", "Banul e ochiul dracului", "Pisica cu clopoţei, nu prinde şoareci", "Câinele care latră, nu muşcă",  "Lauda de sine, nu miroase a bine",  "La pomul lăudat, să nu te duci cu sacul",  "Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă-n sac", ş.a.m.d.
Echipa şi-a împărţit proverbele şi a început să le memoreze. Dar Gigel e nemulţumit :
-         Proverbele mele sunt foarte greu de memorat. Ale tale sunt mai uşoare.
-         Bine, atunci, facem schimb.
Dar lui Gigel şi acum i se pare că ale lui sunt mai dificile.
-         Atunci, uite cum facem, împărţim munca, în următorul fel : unul memorează prima jumătate a proverbului, iar celălalt partea a doua.
În ziua concursului proverbele echipei formată din Ginela şi Gigel, erau cam amestecate şi sunau astfel :

Gura mare, adevăr grăieşte. Gura păcătosului, face prânzul mic.
Gura mare, are tot ce-i trebuieşte. Cine-i harnic şi munceşte, face prânzul mic.
Gura mare, e brăţară de aur. Meseria, face prânzul mic.
Vorba multă, mult aduce. Vorba dulce, e sărăcia omului.
Vorba multă, şi lui Dumnezeu îi place. Ce-i frumos, e sărăcia omului.
Vorba multă, e de aur. Tăcerea e sărăcia omului.
Meseria  e sărăcia omului. Vorba multă, e brăţară de aur.
Vorba dulce, strică treaba. Graba, mult aduce.
Cine-i harnic şi munceşte, mai mult aleargă. Leneşul, are tot ce-i trebuieşte.
Cine-i harnic şi munceşte, culege furtună. Cine seamănă vânt, are tot ce-i trebuieşte.
            Cine are carte, nu are mâncare. Lenea e cucoană  mare, care are parte.
Cine fură azi un ou, e negustor cinstit. Hoţul neprins, fură mâine un bou.
Leneşul, e negustor cinstit. Hoţul neprins, mai mult aleargă.
Banul, face supa bună. Găina bătrână e ochiul dracului.
Politica, face supa bună. Găina bătrână, e curvă mare.
Fuga e ruşinoasă, dar năravul ba. Lupul îşi schimbă părul, dar e sănătos.
Fuga e ruşinoasă dar, e ruptă din rai. Bătaia, e sănătoasă.
La pomul lăudat, nu îţi bagă în sac. Dumnezeu îţi dă, dar, să nu te duci cu sacul.
Numai cine nu munceşte, are tot ce-i trebuieşte. Cine-i harnic şi munceşte, nu greşeşte.
Îngâmfarea e de aur. Tăcerea e a prostului.
Tăcerea, face prânzul mic. Gura mare, e de aur.
Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie. Unde capul se pleacă, vai de picioare.
Ce-i prea mult, nu te lasă să trăieşti. Pe cine n-ai lăsat să moară, nu-i sănătos.
Prietenul bun, zgârâie rău. Mâţa blândă, la nevoie se cunoaşte.
Lenea e cucoană mare care, are tot ce-i trebuieşte. Cine-i harnic şi munceşte, nu are mâncare.
Pisica cu clopoţei, are tot ce-i trebuieşte. Cine-i harnic şi munceşte, nu prinde şoareci.
Câinele care latră, are tot ce-i trebuieşte. Cine-i harnic şi munceşte, nu muşcă.
Ce naşte din pisică, nu prinde şoareci. Pisica cu clopoţei, şoareci mănâncă.
Cine râde la urmă, are parte. Cine are carte, râde mai bine.
Ţara arde, şi nu iese fum. Dacă nu faci foc, baba se piaptănă.
După război, vine vreme bună. După furtună, mulţi viteji s-arată.
Dacă nu faci foc, vine vreme bună. După furtună, nu iese fum.
După război, baba se piaptănă. Ţara arde şi mulţi viteji s-arată.
De unde nu-i, nu iese fum. Dacă nu faci foc, nici Dumnezeu nu cere.
Când nu ajunge, baba se piaptănă. Tara arde şi vulpea zice că strugurii sunt acri.
Lauda de sine, e sănătoasă. Fuga e ruşinoasă, dar, nu miroase a bine.
Fuga e ruşinoasă, dar, e moarte sigură. Boala lungă, e sănătoasă.
Prostul nu e prost destul, dacă, nu muşcă. Câinele care latră, nu e şi fudul.
Cine se scoală de dimineaţă, strică treaba. Graba, departe ajunge.
Cine se scoală de dimineaţă, face supa bună. Găina bătrână, departe ajunge.
Când doi se bat, al treilea, mălai visează. Vrabia câştigă.
               Nu da pasărea din mână, pe ruşine. Nu da cinstea, pe cioara de pe gard.        (Schiţă extrasă din volumul "Ţara păcălelilor", autor Gabriela Morar).