Familiile A, B, C şi D, plus Bâlbâilă stau în grădină la un pahar de
vorbă, sau mai bine zis, stau de vorbă, la un pahar. D-l Alcooleanu şi d-l
Beţivescu sunt deja afumaţi. Fiul familiei Beţivescu, în vârstă de patru ani,
s-a urcat pe o masă, atras de nişte sticle cu care vrea să se joace. Văzându-l
că se dezechilibrează, d-l Consumeanu spune :
-
Ăla micu’ pică.
-
Bine ar fi, zice d-l Derutescu.
-
Cum să fie bine ?!
-
Ar avea şi românii o viaţă mai
bună.
-
Crezi ? Mă Bâlbâilă, tu ce
părere ai ? Auzi ce zice D, cică dacă pică ăla micu’, va fi bine.
-
Eu zic că, că, că tă, tă, tătucul
e ma, ma…
-
Cum, tătucul e mama ?
-
E ma, ma,
ma, ma, ma, marea be, be, be, be, belea. Că, că pe, peş,
peştele de la ca, ca, cap se-mpute, pute. Şi bu, bu, buruiana din gră, gră,
grădină trebuie scoasă cu ră, ră, rădăcină. Dacă ai o Bă, Bă, Bălărie sau un
Tra, Tra, Trandafir sălbatic trebuie să-l în, în, îndepărtezi cu ră, ră,
rădăcină. Degeaba în, în, îndepărtezi numai un bo, bo, bo, boboc, boc. (S. 26.06.2011). (Schiţă extrasă din vol. « Ţara păcălelilor », autor
Gabriela Morar).
