duminică, 8 decembrie 2013

ĂLA MICU’ PICĂ




Familiile A, B, C şi D, plus Bâlbâilă stau în grădină la un pahar de vorbă, sau mai bine zis, stau de vorbă, la un pahar. D-l Alcooleanu şi d-l Beţivescu sunt deja afumaţi. Fiul familiei Beţivescu, în vârstă de patru ani, s-a urcat pe o masă, atras de nişte sticle cu care vrea să se joace. Văzându-l că se dezechilibrează, d-l Consumeanu spune :
-         Ăla micu’ pică.
-         Bine ar fi, zice d-l Derutescu.
-         Cum să fie bine ?!
-         Ar avea şi românii o viaţă mai bună.
-         Crezi ? Mă Bâlbâilă, tu ce părere ai ? Auzi ce zice D, cică dacă pică ăla micu’, va fi bine.
-         Eu zic că, că, că tă, tă, tătucul e ma, ma…
-         Cum, tătucul e mama ?
-         E ma, ma, ma, ma, ma, marea be, be, be, be, belea. Că, că pe, peş, peştele de la ca, ca, cap se-mpute, pute. Şi bu, bu, buruiana din gră, gră, grădină trebuie scoasă cu ră, ră, rădăcină. Dacă ai o Bă, Bă, Bălărie sau un Tra, Tra, Trandafir sălbatic trebuie să-l în, în, îndepărtezi cu ră, ră, rădăcină. Degeaba în, în, îndepărtezi numai un bo, bo, bo, boboc, boc.          (S. 26.06.2011).       (Schiţă extrasă din vol. « Ţara păcălelilor », autor Gabriela Morar).
 

GHICITOARE



GHICITOARE

-   Am o ghicitoare / Cine e şi mic, şi mare ?
-   Mic la stat, mare la sfat ?
-   Nu. Mic la stat, mic la sfat, dar cu funcţie mare-n stat. Şi pasionat de stat la sfat. Ghici cine-i ?
-   N-am idei.
-   Măi Mărie, ştii tu oare / Ce este şi mic, şi mare ?
-   Lasă-mă cu astea, frate / De und’ să le ştiu pe toate ? / Eu acum venii din curte / Văzui bocul cât un munte.
-   Unde-i boul cât un munte ?
-   Bocul !
-   De ce boc vorbeşti, Mărie ? / Bocu’ încape într-o cutie.
-   Tu mă iei cu ghicitori / Pe mine mă trec fiori ! / Cum e bocul aşa mare / Când ţara nu are mâncare ?
-   Şi ce legătură are ? / Tu legi bocul de mâncare ?! / Bocu-i mic, ce treabă are ?
-   O fi mic, dar e şi mare !
-   Mi-ai răspuns la ghicitoare ! / Bocul e şi mic, şi mare !       

[Dicţionar : boc = (subst.) trunchi de arbore, scăunel.]        (Extrasă din vol. « Ţara păcălelilor », autor Gabriela Morar).




duminică, 1 decembrie 2013

1 Decembrie ZIUA NAŢIONALǍ A ROMÂNIEI







1 Decembrie
ZIUA  NAŢIONALǍ  A  ROMÂNIEI



La  1 Decembrie 1918,  la Alba Iulia s-a înfăptuit Marea Unire.
Azi, 1 Decembrie 2013, din Alba Iulia, capitala de suflet a românilor, urez românilor de pretudindeni :

LA  MULŢI  ANI !

TRĂIASCĂ  ROMÂNIA, LIMBA ROMÂNĂ, IMNUL, STEMA ŢĂRII şi TRICOLORUL !

joi, 28 noiembrie 2013

EŞTI VESEL ŞI AZI ? E CLAR, IAR AI NECAZURI !


Confesiunea unui năpăstuit vesel :

Într-o zi, văzându-mă necăjit, cineva mi-a spus:
De fiecare dată când ai un necaz, pentru a trece mai uşor peste el, fă o glumă.
               De atunci o ţin din glumă în glumă !              (Schiţă extrasă din volumul “Dumnezeu îţi dă, dar să nu te duci cu sacul”, autor Gabriela Morar).

marți, 26 noiembrie 2013

VERSURI SATIRICE : DOREL CULTURAL




 (Dedic aceste versuri domnului v. ş., patronul editurii G.L.)


Nu putea să ne lipsească
Din cultura românească
Cel ce face numai rele.
I se spune “nea Dorele”
Sau “meşterul Ionică
Cel ce tot ce-atinge strică”.

Fiindcă e “om de cultură”
Şi-a deschis o editură.
Şi coperta de-i lucioasă
Spune: “Cartea-i tare frumoasă !
Dar tot textul l-a stricat !
Ei, şi ce ?! Mare… treabă !

Aplauzele îi plac enorm
Şi uită să mai fie om;
Căci doar la ele visează
Iar cultura o sabotează.
Am constatat pe pielea mea
Îi place verbul “a sabota”.

Zice că-i un poet mare
Scrie fiindcă talent are,
Şi-i poetul cel mai bun !
Altul ca el nu găseşti
N-are sens să te-oboseşti
Căutând zadarnic.

Fiindcă are talent mare
Mereu câte-o carte apare.
Am citit şi eu vreo trei
Cărţi cu multe pagini… Goale !
Ca cititor, am o părere :
Decât să facă alte rele…

Nu mă plâng c-am pierdut timpul
Căci într-un minut jumate
Deja le-am citit pe toate.
Şi nu au puţine pagini !
Câtă hârtie s-a consumat !
Oare nu o fi păcat ?             

În oraş, lumea se-ntreabă :
-         Ǎsta n-are altă treabă ?
De ce-n cultură a intrat ?
-         Vrea să fie lăudat !
Şi talent are “cu carul” !
-    La fel de mult ca şi măgarul !               (Versuri extrase din vol. “Dumnezeu îţi dă, dar să nu te duci cu sacul”, autor Gabriela Morar).

miercuri, 20 noiembrie 2013

Versuri satirice: BĂUTURĂ GRASĂ… TARE



Tristă veste umblă-n sat :
Tanti Leana e la pat !
De trei zile e în boală,
E posibil chiar să moară
Căci de comă e aproape
Pentru c-a băut mult lapte.

Satu’ întreg e necăjit :
-         Biata Leana ce-a păţit !
-         Oare ce s-a întâmplat ?
-         Lapte gras a consumat !
-         Laptele a fost de vacă !
-         Ba, eu cred c-a fost de capră !

În sfârşit, deschide ochii.
O întreabă fata popii:
-  Tanti Leană, ne poţi spune
Ce lapte băuşi ? De vacă ?
-  Ei, de vacă ! Ce-s nebună ?
Eu băui lapte... de prune !          (Versuri extrase din vol. “Dumnezeu îţi dă, dar să nu te duci cu sacul”, autor Gabriela Morar). 

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

VITEJIE DE PITIC ŞI REALIZĂRI DUPĂ PUTERI




Are funcţie mare în stat, dar e mic la stat şi la sfat. Tare mic. Şi realizările îi sunt la fel de mici, după puteri. După puterile lui fizice, şi nu după puterea mult prea mare pe care o are în stat, că aşa-i la noi : cap mic, de pitic, dar pălărie maaaareeeeee ! I se mai spune Piticul cel Viteaz, Piticul Viteazul, Răul cel Mic, Mic dar Rău, Inauguratorul, Panglicarul.
De ce Viteaz ? Fiindcă adesea se laudă cu vitejiile lui :
-         Eu sunt curajos ! Nu ca alţii ! Eu am curajul de a lua măsuri dure !
-         Ia-le împotriva ta, dacă eşti aşa curajos ! strigă cineva din public.
-         Eu iau măsuri dure ! E adevărat, nu împotriva mea.
-         Ia-le împotriva ta ! strigă audienţa.
-         Dar am curajul de a le lua. Nu ca alţii ! Eu întotdeauna iau taurul de coarne !
-         Vezi să nu te ia el în coarne. Că nu mai ai scăpare ! se aude în public.
-         Eu sunt viteaz ! Eu tai adesea panglici !
-         Panglică lungă la şosea scurtă. Măcar de-ar avea şoseaua aceeaşi lungime cu panglica !
-         Ştiţi ce efort mare trebuie să depui când eşti mic şi trebuie să tai multe panglici ? Nici nu bănuiţi ce efort mare este ! Trebuie să ţin foarfeca în mână, uneori minute întregi. Şi e atât de grea !
-         Da’, nu te mai chinui, domnule, să inaugurezi fiecare zece centimetri de şosea ! Cine te obligă ?
-         Eu sunt mic, de aia inaugurez suprafeţe foarte mici, după puterile mele. O dată am inaugurat un pod care era aşa de micuţ că abia îl vedeai.
-         Da, ştim, era aproape invizibil.
-         Dar era mic şi frumos.
-         Şi după ce l-ai inaugurat, s-a dărâmat.
-         A venit apa şi l-a luat.
-         Aaaa, deci nu era rezistent la apă. Atunci, oare care să fi fost rostul lui ?
-         Rostul lui a fost să-l inaugurez.
-         Numai atât ?!
-         Nu ajunge ? Eu întotdeauna fac lucruri foarte mici, căci mici îmi sunt puterile. Eu sunt mic. Dar există şi un mare avantaj.
-         Care ?
-         Eu întotdeauna voi alege pentru ţara mea, Răul cel mai Mic.
-         Răul cel Mic eşti matale, însă vezi, un rău mic, poate să facă pagube foarte mari.                    (D. 02.10.2011).         (Schiţă extrasă din vol. « Ţara păcălelilor », autor Gabriela Morar).

luni, 11 noiembrie 2013

FIRMA DE LUMINǍ NU ŞTIE SĂ REZOLVE O PROBLEMǍ PÂNǍ LA CAPǍT ? OARE DE CE O REZOLVǍ DOAR PE JUMǍTATE ?



OARE DE CE FIRMA DE LUMINǍ NU ŞTIE SĂ REZOLVE O PROBLEMǍ PÂNǍ LA CAPǍT ? OARE DE CE O REZOLVǍ DOAR PE JUMǍTATE ? E GREU CU MATEMATICA ?!

Stimaţi profesori de matematică, angajaţii de la lumină au nevoie de o lecţie de matematică. Probabil erau mereu corigenţi la matematică. Sau or fi doar rău-intenţionaţi. Atunci poate au nevoie şi de altă lecţie, din ALTĂ PARTE !!!
Cred că ar putea primi o lecţie chiar de la un elev din clasa I-a. O problemă extrem de simplă, pe care un elev din clasa I-a o consideră foarte simplă, pentru angajaţii foşti corigenţi la matematică (sau doar rău-intenţionaţi) e imposibil de rezolvat.
Iată “marea problemă”:
100 kw – 20 kw + 20 kw  = ? kw
Firma furnizoare de lumină (ce glumă!) e în întuneric ! E prea grea problema ! Aşa că o rezolvă doar pe jumătate:
Răspunsul firmei :  100 – 20 = 80.
Răspunsul meu : 100 – 20 + 20 = 100.
Cine a rezolvat corect ?
Eu zic că eu, firma zice că ea.
Oare ALTCINEVA ce părere are ?
DACĂ ÎNTR-O PROBLEMĂ NU ŢII CONT DE TOATE DATELE PROBLEMEI, CI NUMAI DE O PARTE DINTRE ELE, REZULTATUL ESTE INCORECT !
PROBLEMA TREBUIE REZOLVATĂ INTEGRAL, NU PE JUMĂTATE, STIMATĂ FIRMĂ DE LUMINĂ, CARE EŞTI ÎN BEZNA MINŢII !
Multe soluţii greşite se dau din acest motiv: nu se ţine cont de toate datele problemei, ci numai de acelea care convin celor ce dau soluţii. SOLUŢII PROASTE !
P.S. Eu am învăţat matematică de la profesori foarte buni, care au absolvit cele mai bune facultăţi şi au ajuns departe.
Voi,  funcţionarii de la lumină, ce profesori de matematică aţi avut?

miercuri, 6 noiembrie 2013

PROVERBE


PROVERBE

Cei doi veri, Ginela şi Gigel, erau colegi de clasă. Se pregăteau pentru un concurs de proverbe. Fiecare echipă formată din doi copii îşi împărţea proverbele ce urmau să fie memorate. Câştiga echipa care ştia cele mai multe proverbe. Echipa formată din Ginela şi Gigel, a apelat la bunici pentru a afla cât mai multe proverbe.
-         Bunicule, spune-mi şi mie nişte proverbe bune, zice Gigel, de parcă ar fi zis : "spune-mi şi mie nişte bancuri bune".
 Dar bunicul era într-o discuţie cu nişte vecini, despre trădările politice ale celor de la Primărie : primar, vice, consilieri, şi nu l-a luat în seamă pe Gigel. Gigel aşteaptă proverbe, dar bunicul :
-         Eeei, politica e curvă mare.
Gigel notează : "Politica e curvă mare."
-         Alt proverb, bunicule.
Bunicul a mai spus nişte fraze pe care nu pot să le redau, la adresa politicienilor. Gigel a înţeles că acelea nu sunt proverbe şi l-a lăsat în pace pe bunic. A apelat la ceilalţi membrii ai familiei şi a aflat multe proverbe : "Gura mare, face prânzul mic",  "Gura păcătosului, adevăr grăieşte",  "Vorba multă e sărăcia omului",  "Vorba dulce, mult aduce",  "Leneşul, mai mult aleargă",  "Unde nu-i cap, vai de picioare",  ş.a.m.d.
Ginela a mers la bunica :
-         Bunico, spune-mi nişte proverbe bune.
Dar bunica, era într-o dezbatere cu nişte tanti, cam bârfitoare, şi nu a luat-o în seamă pe Ginela. Tema dezbaterii era : cine face, ce face şi cu cine face. Ginela aşteaptă proverbe. Bunica :
-         Eeei, găina bătrână face supa bună.
Ginela notează : "Găina bătrână face supa bună".
-         Alte proverbe, bunico.
-         Vrei proverbe ? Notează : "Meseria e brăţară de aur", "Cine-i harnic şi munceşte, are tot ce-i trebuieşte", "Numai cine nu munceşte, nu greşeşte", "Banul e ochiul dracului", "Pisica cu clopoţei, nu prinde şoareci", "Câinele care latră, nu muşcă",  "Lauda de sine, nu miroase a bine",  "La pomul lăudat, să nu te duci cu sacul",  "Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă-n sac", ş.a.m.d.
Echipa şi-a împărţit proverbele şi a început să le memoreze. Dar Gigel e nemulţumit :
-         Proverbele mele sunt foarte greu de memorat. Ale tale sunt mai uşoare.
-         Bine, atunci, facem schimb.
Dar lui Gigel şi acum i se pare că ale lui sunt mai dificile.
-         Atunci, uite cum facem, împărţim munca, în următorul fel : unul memorează prima jumătate a proverbului, iar celălalt partea a doua.
În ziua concursului proverbele echipei formată din Ginela şi Gigel, erau cam amestecate şi sunau astfel :

Gura mare, adevăr grăieşte. Gura păcătosului, face prânzul mic.
Gura mare, are tot ce-i trebuieşte. Cine-i harnic şi munceşte, face prânzul mic.
Gura mare, e brăţară de aur. Meseria, face prânzul mic.
Vorba multă, mult aduce. Vorba dulce, e sărăcia omului.
Vorba multă, şi lui Dumnezeu îi place. Ce-i frumos, e sărăcia omului.
Vorba multă, e de aur. Tăcerea e sărăcia omului.
Meseria  e sărăcia omului. Vorba multă, e brăţară de aur.
Vorba dulce, strică treaba. Graba, mult aduce.
Cine-i harnic şi munceşte, mai mult aleargă. Leneşul, are tot ce-i trebuieşte.
Cine-i harnic şi munceşte, culege furtună. Cine seamănă vânt, are tot ce-i trebuieşte.
            Cine are carte, nu are mâncare. Lenea e cucoană  mare, care are parte.
Cine fură azi un ou, e negustor cinstit. Hoţul neprins, fură mâine un bou.
Leneşul, e negustor cinstit. Hoţul neprins, mai mult aleargă.
Banul, face supa bună. Găina bătrână e ochiul dracului.
Politica, face supa bună. Găina bătrână, e curvă mare.
Fuga e ruşinoasă, dar năravul ba. Lupul îşi schimbă părul, dar e sănătos.
Fuga e ruşinoasă dar, e ruptă din rai. Bătaia, e sănătoasă.
La pomul lăudat, nu îţi bagă în sac. Dumnezeu îţi dă, dar, să nu te duci cu sacul.
Numai cine nu munceşte, are tot ce-i trebuieşte. Cine-i harnic şi munceşte, nu greşeşte.
Îngâmfarea e de aur. Tăcerea e a prostului.
Tăcerea, face prânzul mic. Gura mare, e de aur.
Unde nu-i cap, paloşul nu-l taie. Unde capul se pleacă, vai de picioare.
Ce-i prea mult, nu te lasă să trăieşti. Pe cine n-ai lăsat să moară, nu-i sănătos.
Prietenul bun, zgârâie rău. Mâţa blândă, la nevoie se cunoaşte.
Lenea e cucoană mare care, are tot ce-i trebuieşte. Cine-i harnic şi munceşte, nu are mâncare.
Pisica cu clopoţei, are tot ce-i trebuieşte. Cine-i harnic şi munceşte, nu prinde şoareci.
Câinele care latră, are tot ce-i trebuieşte. Cine-i harnic şi munceşte, nu muşcă.
Ce naşte din pisică, nu prinde şoareci. Pisica cu clopoţei, şoareci mănâncă.
Cine râde la urmă, are parte. Cine are carte, râde mai bine.
Ţara arde, şi nu iese fum. Dacă nu faci foc, baba se piaptănă.
După război, vine vreme bună. După furtună, mulţi viteji s-arată.
Dacă nu faci foc, vine vreme bună. După furtună, nu iese fum.
După război, baba se piaptănă. Ţara arde şi mulţi viteji s-arată.
De unde nu-i, nu iese fum. Dacă nu faci foc, nici Dumnezeu nu cere.
Când nu ajunge, baba se piaptănă. Tara arde şi vulpea zice că strugurii sunt acri.
Lauda de sine, e sănătoasă. Fuga e ruşinoasă, dar, nu miroase a bine.
Fuga e ruşinoasă, dar, e moarte sigură. Boala lungă, e sănătoasă.
Prostul nu e prost destul, dacă, nu muşcă. Câinele care latră, nu e şi fudul.
Cine se scoală de dimineaţă, strică treaba. Graba, departe ajunge.
Cine se scoală de dimineaţă, face supa bună. Găina bătrână, departe ajunge.
Când doi se bat, al treilea, mălai visează. Vrabia câştigă.
               Nu da pasărea din mână, pe ruşine. Nu da cinstea, pe cioara de pe gard.        (Schiţă extrasă din volumul "Ţara păcălelilor", autor Gabriela Morar).

marți, 22 octombrie 2013

CÂT DE ABERANTĂ POATE FI O FIRMĂ DEŢINĂTOARE DE MONOPOL




CÂT  DE  ABERANTĂ  POATE  FI  O FIRMĂ  DEŢINĂTOARE  DE  MONOPOL

Încâlcite sunt aberaţiile tale, stimată  firmă ! Foarte multe probleme cu micul consumator, pot spune chiar cu foarte micul consumator. Poate asta o deranjează pe stimata firmă : faptul că se consumă prea puţin ! Cine te pune, măi clientule să consumi aşa puţin ? Consumă mai mult ! Nu vrei ?!!! Ei, bine, atunci, noi, monopoliştii, îţi vom factura de două ori consumul ! Să te înveţi minte, să consumi mai mult !
Pe lângă cele scrise în articolul anterior, mai există şi alte porcării pe care nici în filmele cu proşti nu le-am văzut !
Cum ar fi : facturile plătite la Bancă, de care firma nu a aflat că au fost achitate,  nici măcar la trei săptămâni după ce au fost achitate.
CUM E POSIBIL AŞA CEVA ?! CUM SĂ SPUNĂ CĂ NU S-A ACHITAT O FACTURĂ CARE E ACHITATĂ DE TREI SĂPTĂMÂNI ?!!!!
Cum e posibil să nu se fi înregistrat o plată făcută de trei săptămâni ?
Dar iată şi o chestie simpatică. Te întreabă : “Cine te-a pus să plăteşti la Bancă ? De ce nu ai venit aici ?” Da, chiar !
Am şi eu câteva întrebări la fel de bune, dacă nu cumva chiar mai bune :
·        Ce trebuie să facă un client care poate să meargă la casieria firmei doar după ora 17, dar e închis la acea oră ? De ce nu prelungiţi programul, stimată firmă ? Unde să achite acest client, dacă nu la bancă sau la PP ?
·        De ce nu interziceţi băncilor să facă încasări ? Ar trebui să ştie clientul că nu e bine să plătească la bancă, pentru că dv. nu o să aflaţi ? De unde să ştie clientul că nu e bine să achite factura la bancă ?
PRIN URMARE, CARE E SOLUŢIA PENTRU FACTURILE CARE AU FOST ACHITATE LA BANCĂ ? SĂ MAI FIE ACHITATE ŞI ELE ÎNCĂ O DATĂ LA CASIERIA FIRMEI ? LA FEL CA ŞI CONSUMUL FACTURAT DE DOUĂ ORI, DESPRE CARE AM SCRIS ÎN ARTICOLUL ANTERIOR ?

ATENŢIE LA FACTURILE TICĂLOASE ! DACĂ EŞTI PROST ŞI LE ACHIŢI, CUM IŢI RECUPEREZI BANII ?



ATENŢIE  LA  FACTURILE  TICĂLOASE !  DACĂ  EŞTI PROST  ŞI  LE  ACHIŢI,  CUM  IŢI  RECUPEREZI   BANII ?

Chiar dacă este vorba despre o sumă mică, de ce să plăteşti de două ori pentru ceva ce ai consumat o dată ?!
(Am scris aşa cum mi se pare mie logic “o dată”, în două cuvinte, adică o singură dată, de două ori, de trei ori…”)

 O dată consumi, de două ori plăteşti ?!!! De ce să  încurajezi acest fenomen, care sigur dacă e încurajat va creşte ca un bulgăre de zăpadă.  
Ai plătit  de la index 1100 la index 1300. Apoi, se citeşte contorul şi se vede că ai consumat doar până la index 1200, după care primeşti o factură pentru index de la 1200 la index 1400,  fără să scrie că diferenţa între 1200 şi 1300 nu mai trebuie să o plăteşti pentru ca ai plătit-o deja. Toooooooot aştepţi factura de corectare, dar ea nu vine şi apar alte neplăceri.
Cum e posibil să ignore faptul că ai plătit de la 1200 la 1300 şi să pretindă să plăteşti din nou ?!
Stimată firmă furnizoare de energie, e foarte greu de înţeles ?! Trebuie să fii olimpic la matematică pentru a înţelege aşa ceva ?!
Îmi este silă !!! 



ATENŢIE FIRMELOR CARE EMITEŢI FACTURI TICĂLOASE !  LEGISLAŢIA  SPUNE  CĂ:
 “NIMENI  NU  POATE  FI  OBLIGAT  SĂ PLĂTEASCĂ  CEEA  CE  NU  DATOREAZĂ” !
CE SĂ MAI SPUN DESPRE ABUZUL PRIN CARE FURNIZORUL AMENINŢĂ CLIENTUL CĂ DACĂ NU VREA SĂ PLĂTEASCĂ DE DOUĂ ORI PENTRU CEEA CE A CONSUMAT O DATĂ, ÎL DEBRANŞEAZĂ.
CUM SE CHEAMĂ ASTA ?!!!
STIMATĂ FIRMĂ FURNIZOARE, ÎŢI SPUN O NOUTATE : SE PLĂTEŞTE O DATĂ PENTRU UN INDEX, NU DE DOUĂ ORI !

vineri, 11 octombrie 2013

TOT RĂUL SPRE BINE (dacă nu ştii să scrii, nu-ţi fă griji, s-ar putea să fie spre binele tău)



TOT  RĂUL SPRE  BINE
(dacă nu ştii să scrii, nu-ţi fă griji, s-ar putea să fie spre binele tău)

(Să nu-ţi faci griji dacă textul de mai sus, îl scrii în felul următor :  “Dacă nu ştiscri, nuţi fă griji, sar putea să fie spre binele tău”. Uneori o gramatică proastă, îţi aduce mai multă culoare în viaţă…, mai multe soiuri de trandafiri…., etc. Ca în povestirea următoare.) 

-    În urmă cu vreo doi ani, primăvara, am zis să merg până la bunicuţa să văd ce mai face, ce mai plantează în grădină.
-         Ia auzi, a mers Scufiţa la bunicuţă. Sper că nu te-ai întâlnit cu lupul.
-         Lasă-l pe lup în pace. Bunicuţa îmi lăsase un bileţel pe masă : “Dragă nepoată, eu sunt plecată…”
-         Unde era plecată ?
-         Avea întâlnire.
-         Cu cine ?
-         Cu lupul. Deci, pe bileţel era scris negru pe alb. Ba nu, albastru pe alb : “Dragă nepoată, eu sunt plecată cu treabă. Când mă întorc acasă, aş vrea să plantez nişte butaşi. Te rog pe tine, ca o Scufiţă bună ce eşti, adică nu. Ca o nepoată bună ce eşti, să mergi să-mi cumperi ceva pentru grădină : 10 butaşi de trandafiri roşi şi 10 portocali.”.
Am mers la piaţă : 
-         Vă rog să-mi daţi 10 butaşi de trandafiri.
-         Ce culoare ? mă întreabă vânzătorul.
-         Nu contează culoarea. Bunica nu mi-a spus ce culoare să fie, deci e bună orice culoare.
-         Avem albi şi galbeni.
-         Sunt buni, dar bunica vrea neapărat să fie roşi.
-         Roşi ?! De cine ?
-         De cârtiţă, normal, că doar nu de matale !
-         Aaaaa, da, ai dreptate. Am câţiva butaşi fără rădăcină, credeam că i-am stricat noi când i-am scos din pământ. Nu credeam că pot să-i vând. Acum îmi dau seama că ai dreptate, cârtiţa i-a ros. Vrei 10 bucăţi ?
-         Da.
-          Perfect, exact atâţia am : 10 butaşi de trandafiri albi şi galbeni, cu rădăcinile roase.
-     Aş mai vrea şi zece portocali. Nu ştiu dacă se fac portocale aici la noi, dar bunica vrea portocali.
-         Avem, avem.
Am cumpărat zece portocali şi zece trandafiri albi şi galbeni, toţi roşi.
Bunica nu venise acasă, i-am lăsat bilet :
“Bunicuţo, vezi că ţi-am cumpărat zece trandafiri albi şi galbeni, toţi roşi.” Când a citit bunica, n-a înţeles nimic : cum “albi şi galbeni, toţi roşi” ?  Ori roşii, ori albi şi galbeni !  M-a sunat :
 “Cum sunt trandafirii ? Albi şi galbeni, dar toţi roşii ?”  “ Nu sunt roşii.”  “ Nu sunt roşii ?!!!  Păi eu roşii îmi doream. Şi portocalii. Zece trandafiri roşii şi zece trandafiri portocalii. Nu asta ai cumpărat ?”  “Nu, bunico. Dacă mă sunai şi-mi spuneai la telefon ce să cumpăr, asta cumpăram. Dar pentru că ai scris, eu am cumpărat ce ai scris pe bileţel, adică : “ Zece trandafiri roşi. Sunt roşi toţi zece. Roşi de cârtiţă. Şi încă zece portocali, copăcei din ăia care fac portocale.”  “Portocali ?!!! Ce nevoie am eu de portocali ? Mie îmi trebuie trandafiri : zece roşii şi zece portocalii.”
Biata bunica, una vorbeşte şi alta scrie ! A dus portocalii înapoi şi a cumpărat trandafiri roşii şi portocalii. Acum, după doi ani, sunt foarte frumoşi şi cei roşi, s-au prins şi ei şi acum bunica se făleşte cu trandafiri de patru culori : albi, galbeni, roşii şi portocalii.  Dacă ar fi ştiut mai multă gramatică, acum ar avea doar două culori de trandafiri, aşa, cu gramatica ei proastă, s-a ales cu patru culori. Şi nu-i pare rău !        (Schiţă extrasă din volumul “Dumnezeu îţi dă, dar să nu te duci cu sacul”, autor Gabriela Morar).