GHICITOARE

GHICITOARE

-   Am o ghicitoare / Cine e şi mic, şi mare ?

-   Mic la stat, mare la sfat ?

-   Nu. Mic la stat, mic la sfat, dar cu funcţie mare-n stat. Şi pasionat de stat la sfat. Ghici cine-i ?

-   N-am idei.

-   Măi Mărie, ştii tu oare / Ce este şi mic, şi mare ?

-   Lasă-mă cu astea, frate / De und’ să le ştiu pe toate ? / Eu acum venii din curte / Văzui bocul cât un munte.

-   Unde-i boul cât un munte ?

-   Bocul !

-   De ce boc vorbeşti, Mărie ? / Bocu’ încape într-o cutie.

-   Tu mă iei cu ghicitori / Pe mine mă trec fiori ! / Cum e bocul aşa mare / Când ţara nu are mâncare ?

-   Şi ce legătură are ? / Tu legi bocul de mâncare ?! / Bocu-i mic, ce treabă are ?

-   O fi mic, dar e şi mare !

-   Mi-ai răspuns la ghicitoare ! / Bocul e şi mic, şi mare !       

[Dicţionar : boc = (subst.) trunchi de arbore, scăunel.]        (Extrasă din vol. « Ţara păcălelilor », autor Gabriela Morar).