Îmi pare rău…

Îmi pare rău…

Îmi pare rău că pe un blog de umor, scriu lucruri triste, dar sper să nu se mai întâmple.

În ultimele zile am aflat două veşti foarte rele despre două persoane pe care le-am apreciat mult. Am aflat că aceste două persoane nu mai sunt printre noi. Tragediile nu s-au întâmplat recent, dar eu acum am aflat, şi sufletul mi-e în doliu.

În urmă cu câteva zile am aflat despre moartea tragică a unui actor pe care nu l-am cunoscut direct, ci din emisiuni umoristice de calitate. Avea o voce care îţi aducea buna-dispoziţie doar ascultând-o, indiferent ce spunea. N-am mai auzit nimic despre el în ultimii ani şi în cele din urmă am aflat ce s-a întâmplat. Se numea Horia Căciulescu, era actor de comedie. A fost împuşcat la Revoluţie, în seara de 24 dec. 1989, pentru că nu a auzit când a fost somat să oprească maşina.

 Acest actor a avut fani care încă n-au aflat ce s-a întâmplat. Nu ar trebui să-l uităm.

Cealaltă persoană mi-a fost colegă de facultate. Ne cunoşteam dinainte de facultate, mai fusesem colege la un curs de contabilitate. Lucra la forţele de muncă şi în calitate de funcţionar la forţele de muncă m-a susţinut atunci când am căutat colaboratori pentru o firmă. Apoi, după câţiva ani ne-am întâlnit din nou, la deschiderea anului universitar 2001/2002. Am devenit din nou colege la facultatea de drept. Ştiam ce tipă de calitate era.

Am aflat abia acum că a mea colegă - una dintre cele mai bune colege – nu mai e printre noi. A plecat în urmă cu jumătate de an. În vara anului trecut m-am interesat ce mai face şi am aflat că era bine. Probabil ştia ce problemă avea, dar nu se plângea. O colegă extraordinară. Tânără, bună, frumoasă, harnică. Iar azi, o fostă colegă m-a întrebat : “Ai aflat că C. a murit ?”

Nu vreau ca vestea asta să fie adevărată.

Aş vrea ca acesta să fie un coşmar din care să mă trezesc cât mai repede.  

Aş vrea să sune telefonul şi să-mi spună cineva că a fost o glumă, iar colega mea e bine, sănătoasă.