ŞANTAJ, ŞANTAJ ŞI IAR ŞANTAJ

-       Copii, eu vreau să fiu şeful clasei noastre. Să vedeţi ce bine o să fie. O să primiţi numai note bune. O să vă ajut chiar eu. Şi voi rezolva şi problema cu ticăloşii ăia care vă necăjesc în fiecare zi. Votaţi-mă.

-         Vom vedea la vot. Vom vedea câţi te votează pe tine.

După vot:

-         Bine, ai câştigat. Acum să te ţii de promisiuni.

-         Mă voi ţine.

-         Nu te vei ţine, spune şeful copiilor răi, cel poreclit Aghiuţă.

-         Ba da.

-         Ba nu.

-       Uite, care-i chestia. Dacă tu o să faci ce ai promis, te voi pârî la doamna poafă că, săptămâna trecută, la concurs ai trişat şi de aceea ai luat premiu. Pe cinstite nu luai tu premiu, niciodată !

-    Ei şi ? Ce mai contează ? Ştii proverbul : “Hoţul neprins e negustor cinstit”. Şi apoi, dacă ştiai, de ce n-ai spus atunci ? Acum e prea târziu.

-       Ba, nu e. Niciodată nu e prea târziu. Fii atent, că nu eşti cu mult mai bun decât “ticăloşii ăia”. Dacă le faci probleme “ticăloşilor ăia”, o păţeşti. Te pârăsc că ai trişat, şi o să ţi se retragă premiul.

-       Hai să ne înţelegem. Nu mă pârî. Am şi eu orgoliul meu. Cum să pierd premiul?

-         Atunci îi laşi în pace pe “ticăloşi”. Îi laşi să-şi vadă de treabă. Nu te amesteca.

-         Dar le-am promis colegilor. Pentru asta m-au votat.

-       Băi ! Ce îţi este mai aproape ? Propria cămaşă sau cei ce te-au votat ?

-         Propria cămaşă, normal.

-         Atunci, ciocu’ mic. Altfel adio cămaşă, adio premiu luat pe trişate.

-         Am înţeles, să trăiţi.

-      Aşa îmi placi. Vezi că se poate ?       (Actualitatea acidă, autor Gabriela Morar).