ĂLA MICU’ PICĂ

Familiile A, B, C şi D, plus Bâlbâilă stau în grădină la un pahar de vorbă, sau mai bine zis, stau de vorbă, la un pahar. D-l Alcooleanu şi d-l Beţivescu sunt deja afumaţi. Fiul familiei Beţivescu, în vârstă de patru ani, s-a urcat pe o masă, atras de nişte sticle cu care vrea să se joace. Văzându-l că se dezechilibrează, d-l Consumeanu spune :

-         Ăla micu’ pică.

-         Bine ar fi, zice d-l Derutescu.

-         Cum să fie bine ?!

-         Ar avea şi românii o viaţă mai bună.

-         Crezi ? Mă Bâlbâilă, tu ce părere ai ? Auzi ce zice D, cică dacă pică ăla micu’, va fi bine.

-         Eu zic că, că, că tă, tă, tătucul e ma, ma…

-         Cum, tătucul e mama ?

-         E ma, ma, ma, ma, ma, marea be, be, be, be, belea. Că, că pe, peş, peştele de la ca, ca, cap se-mpute, pute. Şi bu, bu, buruiana din gră, gră, grădină trebuie scoasă cu ră, ră, rădăcină. Dacă ai o Bă, Bă, Bălărie sau un Tra, Tra, Trandafir sălbatic trebuie să-l în, în, îndepărtezi cu ră, ră, rădăcină. Degeaba în, în, îndepărtezi numai un bo, bo, bo, boboc, boc.          (S. 26.06.2011).       (Schiţă extrasă din vol. « Ţara păcălelilor », autor Gabriela Morar).