Nenea Poanta e tare credincios. Nu știu cui. Dar, sigur e. Vreau să înțeleg și CUI !
Azi a încercat dumnealui să facă niște paralele cu o pildă biblică despre înmulțirea pâinilor și peștilor.
Asta îmi amintește că și soața dumnealui ne-a dat o dată o dovadă la fel de frumoasă despre cât e dânsa de credincioasă (oare CUI ?) când, în urmă cu câțiva ani, mergând să voteze, își făcea cruci în fața buletinului de vot. E clar că îl văzuse pe Aghiuță. Oare unde ?
Și încă un mic exemplu de corectitudine dat de nenea PoAnta pe vremea când premier fiind, a făcut o vizită oamenilor munților, acelor oameni și munți la care se referă și poezia pomenită azi de parlamentari : „munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă”. Oamenii i-au vorbit premierului Poanta despre viața grea, viața de muntean și l-au rugat să îi ajute să aibă o viața un pic mai bună, luând a anumită măsură. În fața oamenilor, lașul Poanta, a spus „DA, se rezolvă”. Iar, ajuns la București, lașul și mincinosul Poanta, a spus DA – în calitate de premier, și, ATENȚIE, a spus NU – în calitate de parlamentar !!! Ăsta e prea-cinstitul Poanta ! Om de mare încredere !
Cu cele sfinte în gură și cu cele drăcești în fapte !!!
Lasați cele sfinte, domnilor politicieni, că aveți gura spurcată ! Cât despre fapte...
În schimb, Olguța, bun discurs. Luați exemplu, luați notițe, voi ceilalți. Voi, cei cu spume la gură, luați exemplu, învățați să vorbiți logic și inteligent ! Priviți în jur.
(Din „Actialitatea acidă”, autor Gabriela Morar).
